Ghicitori despre obiecte

Am un bou:
Cu capul sparge,
Cu coada drege.
(acul)

Ce-i subţire,subţirel
Şi trage aţa după el?
(acul)

Cine are o singură ureche
Dar nici cu aceea nu aude?
(acul)

Cine are ureche,
fără pereche,
Dar cu ea n-aude
Şi-i place să umble?
(acul)

Foaie verde de-un scaiete,
Eu sunt cam într-o ureche,
Dar sunt harnic, muncitor,
Tuturor folositor.
(acul)

Luciul luceşte,
Luciul străluceşte,
La gard mereu împleteşte.
(acul)

Luciu, lucior,
Îi pun coadă de fuior.
(acul)

Mic, mititel
Îngrădeşte frumuşel.
(acul)

Mititelu-ntr-o ureche
Face nouă haina veche.
(acul)

Subţire şi mititel
Îngrădeşte frumuşel.
(acul)

Urechi are, dar n-aude,
E micuţ şi tot împunge.
(acul)

Este meşter iscusit,
Dar lucrează priponit.
Dacă nu îl legi cu aţă,
Nu se mişcă, n-are viaţă.
(acul cu aţă)

Petale de flori micuţe,
Aşezate-n cutiuţe,
Să putem picta cu ele
Oameni, case, floricele.
(acuarelele)

Nu-i ureche, dar aude;
Nu e ochi şi vede multe;
Orice veste ea primeşte
Îndată o povesteşte.
(antena de radio şi televiziune)

Deşi are numai un ochi,
Vede perfect
Şi ţine minte tot.
Cine-i, aţi aflat?
(aparatul de fotografiat)

Sunt rotundă sau pătrată
Ascut creionul îndată.
(ascuţitoarea)

Ce dihanie ciudată,
Cu gât lung şi gură mare,
A-nghiţit, aşa, deodată,
Tot ce-i pulbere-n covoare?
(aspiratorul)

Când e plin zboară,
Când e gol coboară!
(balonul)

În pădure fusei,
Al treilea picior ajunsei.
(bastonul)

Pe bătrâni îi sprijinesc,
Pe călători întovărăşesc,
Pe cei răi îi pedepsesc.
(bastonul)

Pe masă sau în tavan,
Seara vezi un ghem bălan!
(becul)

Şi acasă şi în clasă,
E o pară luminoasă.
(becul electric)

Ghiciţi care lighioană
Mestecă, aşa-n neştire,
Tot betonul ce se toarnă
În pereţii din clădire?
(betoniera)

Care mobilă are mai multe volume?
(biblioteca)

Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)

O sticluţă cu vopsea
Dă peniţelor să bea.
(călimara)

Am o casă cu patru uşi:
Printr-una intru şi prin trei ies afară;
Când am terminat,
Înăuntru am intrat.
(cămaşa)

Am trup, dar n-am corp;
Am gât, dar n-am cap;
Am mâneci, dar n-am mâini.
(cămaşa)

Are gât, dar cap nu are;
Are mâini, n-are picioare:
Cin' să fie oare?
(cămaşa)

Odăiţă meşterită,
Pentr-un singur om croită,
O intrare, trei ieşiri,
Spune-o fără să te miri!
(cămaşa)

Din pământ mă nasc,
În apă mor,
În aer mă veştejesc,
Şi la foc mă întăresc.
(cărămida)

Cutii roşii din pământ,
Le-aşezăm în zid la rând!
(cărămizile)

Cine din negru se poate face roşu,
Ca apoi să devină gri?
(cărbunele)

Cu ce plimbăm mai uşor,
Copiii pe placul lor?
(căruciorul sau trăsurica)

De ziua ta tu îl primeşti.
Oare ce o fi el?
(cadoul)

Carte albă, liniată
Scrii pe ea când e curată.
(caietul)

Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)

Avem în camera noastră,
Aşezat cam sub fereastră,
O armonică de fier,
Cu numele... c___r!
(caloriferul)

Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)

N-are minte
Dar te prinde.
(capcana)

Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)

Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte!
(cartea)

Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)

E o grădină mândră, semănată
Cu poezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
(cartea)

Eu ştiu multe, chiar de toate,
Şi nu ţin secret nimic;
Ţi le spun, ca unui frate,
De mă cercetezi un pic.
(cartea)

Am aici o jucărie,
Care cât e vremea ştie,
Dar nu face nici un pas
Dacă n-o învârt de nas.
(ceasornicul)

Ce merge şi tot stă pe loc?
(ceasornicul)

Cine bate
Şi nu e bătut?
(ceasornicul)

Cine bate-ncetinel,
Dar nu e bătut defel?
(ceasornicul)

Gură n-are,
Nici picioare,
Câteodată amuţeşte,
Dar când merge şi vorbeşte
Îl asculţi ca la poruncă:
Sari din pat şi mergi la muncă.
(ceasornicul)

Zi şi noapte eu muncesc,
Nici o clipă nu m-opresc
Şi măsor cu grijă mare
Lunga timpului cărare.
(ceasornicul)

N-are mâini şi totuşi bate,
Bate-ntruna, zi şi noapte,
Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune!
(ceasul)

Ticăie la capul tău
Şi te trezeşte mereu
(ceasul)

Zi şi noapte,
Stau de pază;
N-am picioare
Şi tot umblu;
N-am nici mână
Şi tot bat.
(ceasul)

Scurtă, groasă, un-te duci?
Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi?
Unde eu mă duc,
Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)

Încârligat şi-ntortocheat
Şi de urechi e agăţat.
(cercelul)

Ce-i rotund,
Dar fără fund
Şi stă pe unul cu fund?
(cercul pe butoi)

Care cheie nu deschide nici o broască?
(cheia sol)

Bunicuţul de la ţară
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)

De picioare-l strâng cu mâna
Şi el încleştează gura.
(cleştele)

Păhărel de oţel
Stă la gâtul unui miel:
Când elevii vin de-acasă
Îndată îi cheamă-n clasă!
(clopoţelul)

Luceşte, sclipeşte,
Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte.
(coasa)

Slăbănoaga fânu-l frânge,
Iar colţata-n urmă-l strânge!
(coasa şi grebla)

Umblă pe la noi prin lan
Un camion cam năzdrăvan;
Grânele le seceră,
Spicele le treieră!
(combina)

Ce localitate oare
Pare-a fi pe val de mare?
(Corabia)

O căsuţă ascuţită
Stă pe beţe sprijinită!
(cortul)

Cine zi şi noapte tutun fumează
Şi nu se mai satură?
(coşul)

Ciutur-mutur cel bătrân
Şade sus şi bea tutun.
(coşul)

Sus pe casă aşezat
Şi fumează ne-ncetat.
(coşul)

Roş, albastru sau vărgat,
Stă întins pe lângă pat!
(covorul)

Mama sau bunica-l face,
Îl frământă şi îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Aţi ghicit! E...
(cozonacul)

Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)

Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)

Cine urme albe lasă
Pe tabla neagră din clasă?
(creta)

E rotundă sau pătrată,
Uneori e colorată,
Nu-i din var şi nici din gips
Şi e bună pentru scris!...
(creta)

Stă în casă şi în clasă,
Poartă haine şi nu-i pasă!
(cuierul)

Cine intră-n casă,
Dar capul afară-şi lasă?
(cuiul)

Hoţul intră-n casă,
Şi capul afară-şi lasă.
(cuiul)

Cine ţine bine-n gură
Tava plină de friptură?
(cuptorul)

Şade moşul sub uluc
Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)

Ce este ziua cerc,
Iar noaptea se face şarpe?
(cureaua pantalonilor)

Am o frunză care te omoară.
(cuţitul)

Deşi-i mic şi subţirel,
Toţi se tem şi fug de el!
(cuţitul)

Moşneguţ cu pielea goală
Ţine vinul de năvală.
(dopul)

S-a făcut de când e lumea
Şi va fi cât va fi lumea.
(drumul)

Cămăruţă de lemn tare
Ţine hainele-n păstrare!
(dulapul sau şifonierul)

Uriaşul râmător
Cu puternica lui gheară
Sapă gropi, foarte uşor,
Şi pământu-l scoate-afară!
(excavatorul)

Iese moşul din colibă
Cu nasul plin de mămăligă.
(făcăleţul)

Cocostârcul din câmpie
Scoate apă dar n-o bea
Bucuros ţi-o lasă ţie
Şi oricui ar vrea s-o bea!
(fântâna cu cumpănă)

Lungul urcă şi coboară
În scrânciob i-o fetişcană!
(fântâna cu cumpănă)

Cine stă pe ţărm la mare
Şi privirea nu-şi abate,
Călăuză de vapoare
Şi pe ceaţă şi în noapte?
(farul)

Nici afară,
Nici în cer,
Nici pe pământ.
(fereastra)

Are dinţi mulţi şi mititei
Şi nu suferă niciodată de ei.
(fierăstrăul)

Cine are dinţi mulţi,
Puternici şi ascuţiţi,
Dar de durere feriţi?
(fierăstrăul)

Nu-i pisică, nici căţel
Are dinţii de oţel!
(fierăstrăul)

Buchet tare de vergele
Ţine beton între ele!
(fierul beton)

În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)

Subţirel şi găurit
Te îndeamnă la horit;
Cine-i, aţi ghicit?
(fluierul ciobănesc)

Ce separă unindu-se?
(foarfeca)

Cuţitaşe cu inele
Taie pielea în curele!
(foarfeca)

Toată este numai gură
Părul de pe frunte-ţi fură.
(foarfeca)

Tortul, untul, fripturica
Le-a vârât în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)

Am o capră cu trei coarne
Claia vrea să o răstoarne,
Alte ori ia paie-n gură
Şi le-aruncă-n car sau şură!
(furca)

Şarpe lung de cauciuc
Varsă apa unde-l duc!
(furtunul)

Legată de nas cu sfoară,
Ea-n adânc goală coboară,
Iar când iese la lumină,
Atunci e cu apă plină!
(găleata fântânii)

Ce creşte în pădure
Şi-apoi se prinde-n horă în jurul casei?
(gardul de lemn)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă când m-au adus
Slujitor casei m-au pus.
(gardul)

Lumina prin ce trece
Şi nu se opreşte?
(geamul)

Îl ţii de coadă,
Dar el tot fuge de-a dura.
(ghemul)

Am două surori
Legate cu sfori,
Când noaptea s-a lăsat
Se bagă sub pat.
(ghetele)

Eu merg cu şcolarul
Şi îi port Abecedarul.
(ghiozdanul)

Care minge colorată
Toată lumea ne-o arată?
(globul pământesc)

Arici mare şi zbârlit,
Pe ogoare tăvălit!
(grapa)

Deşi-i slabă, nu se-ndoaie
Şi cu dinţii strânge paie!
(grebla)

De-ai greşit, ia seama bine,
Foloseşte-mă pe mine!
Foaia albă va rămâne
Ai grijă să scrii mai bine.
(guma de şters sau radiera)

Nu e şoarec nici orbete,
Roade pete pe caiete.
Ar fi bine şi frumos
Să nu-i dăm nimic de ros.
(guma de şters sau radiera)

Cu mâna îl ţin
Şi-i dau cu piciorul,
El muşcă din plin
Cu gura ogorul!
(hârleţul)

Este groasă sau subţire
De o îmbraci ea cald îţi ţine.
(haina)

Unde-s munţi fără-nălţimi
Şi ape făr-adâncimi?
(pe hartă)

Cloşca-n vad s-a pitulat,
Risipindu-şi puii-n sat,
Însă noaptea, grijulie,
Îi hrăneşte pe-o frânghie.
(hidrocentrala)

Un balaur
Solzi de aur,
Stă în munte priponit,
Apă bând necontenit;
Şi pe nări cum suflă para,
Luminează toată ţara.
(hidrocentrala)

Cerceluş cu toartă mare
Te opreşte la intrare!
(lacătul)

Cerceluş cu toartă,
Nime nu mă poartă,
Da mă tot acaţă
La uşa din faţă.
(lacătul)

De pază la poartă
Cerceluş cu toartă
Agăţat stingher
De urechi de... fier.
(lacătul)

Nu latră, nu muşcă
Şi nici nu împuşcă.
În casă
Pe nimeni nu lasă!
(lacătul)

Cine ziua dormitează
Şi noaptea ne luminează?
(lampa)

Ce duci la gură mereu, dar nu înghiţi niciodată?
(lingura, furculiţa şi paharul)

Galbenă sau albă,
Pe-o aţă întinsă,
E la gură-aprinsă.
(lumânarea)

Am o mână fără oase,
Când se rupe, o poţi coase!
(mănuşa)

Ce are forma unei mâini
Şi tot nu-i mână?
(mănuşa)

Ce-i cu cinci degete, însă nu-i mână,
Este din piele, dar şi din lână?
(mănuşa)

Cinci fraţi o haină îmbracă!
(mănuşa)

Am o găină pestriţă
Şi la coadă ferfeniţă.
(mătura)

O fetiţă jucăuşă,
Mereu şade după uşă,
Numai când e invitată,
Face camera curată!
(mătura)

Mână lungă, mare, grea,
Ridicăm ce vrem cu ea!
(macaraua)

Mică e şi colorată
Şi pe margine zimţată
Veşti aduce de departe
Când nu-i prinsă într-o carte.
(marca poştală)

De-i rotundă sau pătrată,
Toţi din casă îi dau roată!
(masa)

În pădure născui,
În pădure crescui;
Acas dacă m-aduseră,
Horă-mprejur mi se puseră!
(masa)

În pădure sunt născută,
În pădure sunt crescută,
Din pădure sunt adusă
Şi la mare cinste pusă.
(masa)

Lungă, lată sau pătrată,
Musafirii îi dau roată!
(masa)

Patru picioare are,
Dar să le mişte
Nu e în stare.
(masa)

Cu cât mă baţi mai mult,
Cu atât lucrez mai repede;
Cine sunt?
(maşina de scris, tastatura)

Gură mare, ca o roată,
O umplem cu carne toată
Şi ne-o dă-napoi tocată!
(maşina de tocat carne)

Cine-i viu, dar fără de viaţă?
(mercurul, argintul viu)

Ce se frânge
Şi se strânge
Şi se bagă-n buzunar?
(metrul)

Ce e mai dulce şi mai dulce
Şi prin bâzâit se-aduce?
(mierea)

Cu cât cade,
Cu-atât sare
Şi aleargă-n fuga mare
Fără aripi sau picioare;
Ce să fie oare?
(mingea)

Cu mâna sau cu piciorul
De m-atingi, eu îmi iau zborul
şi-alerg iute, încântată,
Dar sparg geamul câteodată.
(mingea)

E rotundă, colorată
Şi copiii nu-i rezistă,
Fără ea, ora de sport,
Ar fi ora cea mai tristă.
(mingea)

Jucăuşă, dolofană,
Toată ziua ar sări.
E de piele sau de ”gumă”,
Ia ghiciţi, cine-i, copii!
(mingea)

Mulţi sportivi o îndrăgesc;
De ce oare o lovesc?
(mingea)

Pepenaş de cauciuc
Îl trântesc sau îl arunc,
Orişiunde dacă pică,
Nu se sparge, nu se strică!
(mingea)

Zece-o bat să intre-n plasă
Unu-o prinde şi n-o lasă.
(mingea de fotbal)

Lopăţică cu mâner
Folosită-n şantier,
Mai ales la zidărie
Şi-are numele... m___e!
(mistria)

Pe cămăşi, haine, flanele
Sunt bănuţi cu găurele!
(nasturii)

A trăit
Ne-a hrănit,
A căzut,
S-a prăpădit.
(oala)

Am fost la săpat;
La palme m-au luat,
În foc am intrat,
La tîrg am plecat.
Mulţi ani am slujit,
Pe toţi am hrănit,
Şi când am căzut,
Ţăndări m-am făcut.
(oala)

Cât am trăit
Pe foc m-ai fript,
Iar după ce-am murit
Pe drum m-ai azvârlit.
(oala)

Din pământ mă născui
În lume trăii
Şi când murii
În gunoi mă pomenii.
(oala de lut)

Bicicletă cu proptele
Stă pe nas, nu pe şosele!
(ochelarii)

Două geamuri la fereastră,
Dar nu sunt puse la casă,
Ci pe-o şa anume-aleasă.
(ochelarii)

Sunt o şa,
Pe care nu călăreşte nimeni;
Sunt fereastră
Dar nu la casă.
(ochelarii)

Eu n-am, din făptură,
Nici limbă, nici gură,
Dar spui la oricare
Cusurul ce are,
Şi-oricât se mânie,
Tot va să mă ţie.
(oglinda)

În zadar te uiţi la mine,
Că te vezi numai pe tine!
(oglinda)

N-are limbă şi nici gură,
Şi arată orice făptură.
(oglinda)

Şi un an de mă priveşti,
Tot pe tine te zăreşti!
(oglinda)

Te-am văzut într-un loc,
Unde nu ai fost şi nu poţi fi!
(oglinda)

Tu te uiţi la mine,
Dar te vezi pe tine
Chiar când nu-ţi convine;
Ne cunoaştem bine:
Cine-s oare, cine?
(oglinda)

Ce om nu se mişcă iarna?
(omul de zăpadă)

Ciupercă uscată
În cui agăţată.
(pălăria)

Chip de om, dar minte n-are
Nici nu cere de mâncare.
E îndrăgită de copii
Că le-aduce bucurii.
Oare ce e?
(păpuşa)

Care turtă afânată
Este zilnic cumpărată?
Se găseşte-n orice casă
Şi-o servim felii la masă!
(pâinea)

Cu ciomege m-au lovit,
Între pietre m-au strivit,
Chiar în jar am fost băgată,
Cu cuţitul spintecată,
Dar deşi mă chinuieşte,
Lumea-ntreagă mă iubeşte,
Toată lumea mă doreşte.
(pâinea)

Din pământ în soare
Din sac în dogoare.
(pâinea)

Roată rotită,
De om muncită
Şi de lume înghiţită.
(pâinea)

Se naşte sub soare,
Se coace-n dogoare.
(pâinea, grâul)

Băutoare însetată
Bea vin, lapte şi ulei,
Dar ce-nghite-n beregată,
Nu merge-n stomacul ei!
(pâlnia)

Umbrelă mare, uşoară,
Din avion se coboară!
(paraşuta)

Bici de foc cumplit
Peste cer zvârlit,
Dar tot focul lui
Îl prind într-un cui.
(paratrăsnetul)

În mici tuburi se găseşte,
Dinţii bine îi albeşte!
(pasta de dinţi)

Ce-i gata
Şi tot trebuie gătit?
(patul)

Cine şade în ghiozdane,
Purtând gume şi creioane?
(penarul)

Un arici mititel
Curăţăm dinţii cu el!
(peria de dinţi)

Scândură cu păr pe ea
Curăţă hăinuţa mea!
(peria de haine)

Are pene să-i ajungă,
Dar nu zboară, nici nu umblă,
Şade înfăşată
Şi-i place curată.
(perna)

Cine are pene
Şi nu zboară?
(perna)

Pe patul lui Titişor,
Şade-un sac cu pufuşor!
(perna)

Cine are dinţi,
Dar nu muşcă
Şi nu-l dor niciodată?
(pieptenele)

Cine are dinţi mulţi
Şi nu poate muşca?
(pieptenele)

Care apă e-ngheţată
Doar cu trei oase de vacă?
(piftia)

Nu e pled şi nici perdea,
Noaptea stai ascuns sub ea!
(plapuma)

Ce fiară cu limba râmă
Şi cu spatele dărâmă?
(plugul)

Două roate, cuţit lat
Foloseşte la arat -
Cine este, l-aţi aflat?
(plugul)

Peste ape, prins în scoabe,
Şade moşu-n patru labe,
Şi cum stă aşa plecat
Eu trec apa pe uscat.
(podul)

Peste râpe, peste ape
Face drumul mai aproape!
(podul)

Două scânduri cu inele
Păstrăm cărţile pe ele!
(poliţa cu cărţi)

Nici în casă nici afară
Talpa mea e drum de ţară.
(pragul)

Şi pluşat şi vărgat
Apa-ndată a zvântat!
(prosopul)

În pădure născui,
În pădure crescui,
Acasă m-au adus,
Călcătoarea satului m-au pus.
(puntea)

Ce n-are suflet
Şi suflet fură?
(puşca)

Am o cutie
Ca o colivie
Şi cântă la nebunie.
(radioul)

Spre stânga de-i suceşti nasul,
El îndată-ţi umple vasul!
(robinetul)

Cine poate mânca fierul
Fără să-şi rupă dinţii?
(rugina)

Dacă-l uzi, el face spumă
Şi-ţi alunecă din mână!
(săpunul)

Ce lucru poate să ţină:
Zahăr, grâu, mălai, făină?
(sacul)

Are tălpi,
Picioare n-are,
Şi te duce în spinare.
(sania)

Când nu e zăpadă
Doarme în ogradă,
Dar când ninge-afară
Cu copiii zboară.
(sania)

Iarna fuge,
Vara zace.
(sania)

Mergi cu ea, dar roate n-are
Nu e tren, dar şine are
Iarna bucurii aduce,
Sus o urci,şi-n jos te duce...
(sania)

Două beţe, opt surcele,
Te cobori şi urci pe ele!
(scara)

Am picioare dar nu merg,
Oboseala o-nţeleg.
(scaunul)

Cin' se află-n orice casă
Stă cu oaspeţii la masă?
(scaunul)

Cu toate că are
Trei, patru picioare
Să le mişte nu e-n stare,
Dar te ţine în spinare.
(scaunul)

E puternic cât se poate,
Pe oricine ţine-n spate!
(scaunul)

Am o lună cu mâner,
Am furat-o de pe cer;
Străluce ca o văpaie
Şi mănâncă numai paie.
(secera)

Lună nouă-n păr bălai,
Ai grijă să nu te tai!
(secera)

Pâlnii multe înşirate,
Purtate pe două roate!
(semănătoarea)

Cu trei ochi
În trei culori
E atent la trecători
Şi-ţi arată
Fără grai
Când să treci
Şi când să stai.
(semaforul)

Felinar cu trei culori
Îndrumă pe trecători.
(semaforul)

În colţ de stradă
Trei ochi iscoadă.
(semaforul)

Ce se aşază pe masă,
Se taie şi se împarte oamenilor,
Dar nu se mănâncă niciodată?
(setul de cărţi de joc)

Roată uscată,
Cu păr ferecată,
În cui acăţată.
(sita)

Seamănă c-o roată,
Are fund, vezi bine,
Dar apă nu ţine.
(sita)

Un castron cu găurele
Trece făina prin ele!
(Sita)

Albă şi suleimenită
Când urâtă, când iubită;
Vara nu vor să mă vadă,
Iarna toţi mă-nbrăţişează.
(soba)

Ce ţi-e dragă iarna
Şi n-o suferi vara?
(soba)

Iar na toţi grămadă
La tine venim,
Vara dacă vine,
De tine fugim.
(soba)

Mănâncă toată ziua
Şi tot flămândă rămâne.
(soba)
 
Mărgeluşe pe vergele
Socoteşti ce vrei cu ele.
(socotitoarea)

Zece sârme ordonate
Cu câte zece bile colorate.
Fiecare copil ştie
Că asta nu-i jucărie!
(socotitoarea)
 
Cum numiţi chipul sculptat
Pe un soclu aşezat?
(statuia sau monumentul)

Cin’ se urcă pe catarg
Ca să fluture în larg?
(steagul sau drapelul)

Ţin cerneala-n rezervor
Ca să poţi scrie uşor.
(stiloul)

Am o cofă grasă, grasă
Strecoară apa prin plasă!
(strecurătoarea)

Nu-i fierbinte,
Dar usucă.
(sugativa)

Ce-i mai înalt decât calul
Şi mai mic decât porcul?
(şaua)

Rotocol, rotocol,
Pe-arătură dă ocol;
Bolovanii îi striveşte,
Şi pământu-l netezeşte!
(tăvălugul)

E un ţap ce nu mănâncă,
Dar grozav muşcă din stâncă.
(târnăcopul)

Covor negru pe perete,
Are cretă şi burete.
(tabla de scris)

O cutie cu fereastră
Joacă teatru-n casa noastră!
(televizorul)

Un melc mare de oţel
Batem ouăle cu el!
(telul)

Am o copilă:
Când îi dau mâncare plânge,
Când nu-i dau, tace.
(tigaia)

De plic se lipeşte
Ţara ocoleşte.
(timbrul)

Toată ziua: cioca - cioca;
Vine seara boca - boca.
(toporul)

E făcut de muncitori
Şi trăieşte pe ogor;
Toată ziua el munceşte,
Urlă de te-nnebuneşte.
(tractorul)

Nu e puşcă, dar pocneşte
Nu e porc,dar scormoneşte
Trece mândru prin câmpii
Şi în urmă-i curg felii.
(tractorul)

Umblă ursul pe ogor
Şi mormăie îngrozitor!
(tractorul)

Ursul mormăie pe vale
Şi ursaru-i şade-n şale;
Îl struneşte de urechi
Să scurme ogoare vechi.
(tractorul)

Nu vorbesc şi nu am viaţă
Dar fac zgomot de te-ngheaţă;
Stau de pază la hotară,
Vărs prin gură foc şi pară.
(tunul)

Gâlgăuţ-gâlgăuţ,
Ţuşti cu tine-n pârăuţ!
(ulciorul)

Ce stă în umezeală
Şi nu se udă?
(uleiul)

Formă de ciupercă are
Şi de ploaie ne apără.
(umbrela)

Cârligel legat cu sfoară
Prinde peşti şi-i scoate-afară!
(undiţa)

Ineluş rupt
Scoate peştii de pe fund.
(undiţa)

E afară, e şi-n casă,
Umblă dar numai pe toc
Şi, de fapt, umblă pe loc.
(uşa sau fereastra)

Eu la orice casă
Sunt slugă aleasă.
Eu pe orişicine
Întâmpin când vine;
Când pleacă afară,
Eu îl petrec iară.
(uşa)

Gazdă bună şi aleasă
E la orişicine-n casă;
Ea primeşte pe oricine
Şi când pleacă şi când vine!
(uşa)

Şi afară şi în casă,
Ghici ce e?
(uşa)

O fetiţă
Cu cofiţă,
Ea poate mereu să ţină
Flori aduse din grădină!
(vaza de flori)

Viaţă n-are, braţe n-are
Ţine florile-n păstrare!
(vaza de flori)

La mesele cele alese
Nu lipsesc,
Şi fac poznele adese
Celor ce mă prisosesc.
(vinul)

În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine acasă şi cântă.
(vioara)

Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Tot ce se petrece-n lume.
(ziarul)

Nu-i băiat ca să nu-l ştie.
Făurit e din hârtie,
Vânt puternic vrea şi sfoară
Şi-atunci zbârnâie şi zboară.
(zmeul)

Nu-i pasăre şi totuşi zboară
Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)