|
Douăzeci de fr umoşi,
Patruzeci de voinici,
Şaizeci de înţelepţi,
Optzeci de nebuni.
(anii vieţii)
Fetele şi femeile n-au
Şi nici nu doresc să aibă;
Bărbaţii o ţin ca o podoabă,
Iar când o au
Încearcă să se cureţe de ea.
(barba)
Am două vaci roşii:
Când le duc la apă,
Se uită acasă;
Când le duc acasă,
Se uită la apă.
(călcâiele)
El e sus, are şi ochi
Nas şi gură de-l deochi.
(capul)
Pe-un arac
Am un dovleac
Cu şapte găuri,
Din care două-s ca un lac.
(capul omului)
Care cer n-are stele?
(cerul gurii)
Cinci pitici
Cinci voinici...
Cât îi vezi de mititei,
Faci cu ei
Tot ce vrei.
Scrii,
Joci mingea,
Împleteşti,
Palate construieşti.
(degetele)
Peste tot găseşti în lume
Cinci fraţi cu acelaşi nume.
(degetele)
La masă făr de mine nu stai,
Totuşi nu vrei să mă ai;
Când mă ai, chiar te grăbeşti
De mine să te lipseşti.
(foamea)
Iepurilă încălţat
Stă la margine de sat.
(fricosul)
Ce fuge mai repede decât toate?
(gândul)
Ce-i nevăzut,
De alţii neştiut,
Când îi dai drumul,
Înconjoară pămîntul?
(gândul)
Ce trece prin perete,
Şi nu-l sparge?
(gândul)
Cine zboară cel mai repede,
Oricât de departe
Şi-ntr-o clipă se întoarce?
(gândul)
Cine zboară fără umbră
Şi se-ntoarce fără zgomot?
(gândul)
O faci, o desfaci,
Din om în om trece
Şi lumea petrece.
(ghicitoarea)
Am o râşnicioară
Toată ziua râşneşte
Şi noaptea se odihneşte.
(gura)
Unul numai cuvântează,
Doi se uită şi veghează,
Iar alţi doi, care-au rămas,
Stau şi-ascultă fără glas.
(gura, ochii şi urechile)
Bate fără încetare,
Începând de la născare;
Iar când ceasul a sosit,
Atunci şi ea s-a oprit.
(inima)
Sentimentul cel mai sfânt
Din cer şi de pe pământ.
(iubirea)
La stat
Nu-i înalt,
Dar la nas
N-o să-i ajungi
Nici cu scări
Din cele lungi.
(îngâmfatul)
Durere rece
Prin inimă trece.
(junghiul)
Ce apă este în lume
Fără nisip?
(lacrima)
Ce e mare şi mai mare
Şi de nimeni teamă n-are?
(legea)
Ce şede în apă
Şi tot se adapă,
Omul îmbătrâneşte,
Ea nu putrezeşte.
(limba)
Nu e laie,
Nici bălaie,
Nu e brici,
Ca briciul taie.
(limba)
Am o grebluţă cu cinci dinţişori,
Pe zi îmi trebuie de-o mie de ori.
(mâna)
Furculiţă cu cinci dinţi
Căpătată din părinţi.
(mâna)
Astă-vară la Crăciun,
Mâncam mere dintr-un prun
Şi cireşe din alun.
(minciuna)
Un orb vede un iepure,
Un şchiop aleargă după el,
Şi un mut strigă
La un surd să-l prindă.
(Minciuna)
Ce nu poţi cântări?
(mintea)
Intră pe horn
Şi sub brad
Îţi lasă un cadou.
Cine e?
(Moş Crăciun)
Am un ciocănaş de piele
Cu două găurele.
(nasul)
Fluieraş din piele
Cu două găurele.
(nasul)
Ce e mai amar şi mai amar?
(necazul)
Ce nod nu poate fi dezlegat?
(nodul din gât)
Am doi fraţi,
Care nu se pot vedea.
(obrajii)
Am două ape-aprinse,
Sub două pături întinse.
Ghici ce sunt?
(ochii)
Două lacuri gemene,
Sub păduri stufoase,
Sticlesc curioase.
(ochii)
Ce vieţuitoare
Umblă dimineaţa în patru picioare,
La prînz în două,
Şi seara în trei?
(omul)
Este un lucru
Pe care unii îl au întreg,
Alţii pe jumătate
Iar alţii deloc.
(părinţii)
Câmpul alb, oile negre
Cin-le vede nu le crede,
Cin-le paşte le cunoaşte.
(scrisul)
Ce e dulce şi mai dulce,
Îl alungi şi nu se duce?
(somnul)
Ce e dulce şi te duce,
Dar pe taler nu se-aduce?
(somnul)
Ce e lung, plăcut şi dulce,
Dar nu poate să se-mbuce?
(somnul)
Cine vine
Să te-aline,
Să-ţi închidă binişor
Seara câte-un ochişor?
(somnul)
Am două surori gemene
Ce dorm în picioare.
(sprâncenele)
O cetate minunată
Stă cu poarta descuiată,
Dar nu poţi în ea păşi
Dacă nu ştii a citi.
Are-n ea comori potop
Oricât iau nu scade-un strop.
(ştiinţa)
Trei surori, poţi să zici
Una mare, două mici
Vin în fiecare an
Şi pun lacăt la ghiozdan.
(vacanţele)
Cine cu cât devine mai lungă
Se face tot mai scurtă?
(viaţa)
De ce-o lungeşti,
De ce mai scur tă-o faci.
(viaţa)
Ce se leagă cu gura
Şi nu se dezleagă cu mâna?
(vorba)
Dacă-i dulce, mult aduce,
Dacă-i rea, fug toţi de ea.
(vorba)
Poţi să-l faci că-i sănătos
Chiar de stai cu capu-n jos
E un sport mai de folos.
(yoga)
|
Ghicitori 
