|
Într-un pomişor
Arde-un focuşor!
(ardeiul iute) Roşu ca focu’
Iute ca dracu’.
(ardeiul iute)
Iarna-n frig, vara la soare,
Neschimbat e la culoare!
(bradul)
Sus pe coama munţilor,
Munţilor, cărunţilor,
Stă voinicul cel ţepos
Veşnic verde şi frumos.
(bradul)
Sus pe culmi înalte creşte,
Lumea-n case îl pofteşte,
Îi dă daruri să le ţină
Şi potire de lumină!
(bradul)
Am în curte un stejar
Cu vârf roşu ca de jar!
(bujorul)
Într-o cuşcă mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei!
(căpăţâna de usturoi)
Seamănă c-o zărzărea
Da-i mai mare decât ea!
(caisa)
Într-o casă mică,
Cât un ou de bibilică,
Locuiesc o mie
Şi-n pământ învie.
(capsula de mac)
Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi
Şi-s aproape nelipsiţi,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură.
(cartofii)
Deasupra iarba se-ncurcă
Şi sub ea ouă de curcă!
(cartofii)
În pământ pui unul, doi
Şi scoţi toamna muşuroi;
Cine-i?
(cartoful)
Chiar de-şi trece vara toată
Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)
Primăvara îi aprinde
Lumânările splendide
Toamna fructele îi coace
În ţepoase carapace.
(castanul)
Am cămăşi nenumărate,
Plângi de le dezbraci pe toate!
(ceapa)
Am o doamnă în cămară,
Cu cosiţele afară.
(ceapa)
Am o grasă jupâneasă,
Îmbrăcată-n rochii de mătasă.
De-ncep a o dezbrăca,
Toţi încep a lăcrima.
(ceapa)
Boţ ca mărul,
Pături ca plăcinta.
(ceapa)
Cu picioarele în vânt
Şi cu barba în pământ.
(ceapa)
Fetişoară
Cu rochiţă roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)
Parcă e un măr frumos,
Dar păcat că-i mustăcios!
(ceapa)
Sus îi vezi pletele,
Jos mustăţile
Şi-n mijloc cămăşile;
Vara stă afară -,
Iar iarna-n cămară.
(ceapa)
Sus plete,
Jos musteţe,
La mijloc cămaşe creţe.
(ceapa)
În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)
Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)
După ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici... de soare!
(ciupercile)
Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur frunze de varză!
(conopida)
State albe ca de nea
Se văd în grădina mea!
(crinii albi)
Cine dintr-o floare
Se preface-ntr-un butoi
Plin cu copilaşi de soi?
(dovleacul sau pepenele)
Cine se-ngraşă legat?
(dovleacul)
E rotund şi e umflat
Şi nu-i bun doar de mâncat!
Gol la mijloc, frumuşel,
Doar miere n-are pe el!
(dovleacul)
Noi avem un butoiaş
Alb, voinic, parcă-i de caş;
Cercuri n-are şi nici doage,
Este bun când mama-l coace!
(dovleacul)
Mure albe sus în pom,
Hai, copii, să le luăm!
Şi ce nume să le dăm?
(dudele)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos?
(fagul)
Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Nu e carne, dar e grasă,
Se cocoaţă pe arac
Şi de toamna stă în sac.
(fasolea)
Şade baba pe arac
Şi-şi ţine boabele-n sac,
Şi-i atâta de bătrână,
Că-i cad dinţii în ţărână.
(fasolea)
Ce trăieşte după moarte
Şi-altul vrea ca s-o tot poarte?
(floarea)
Care floare
Parcă-i soare?
(floarea soarelui)
O mie de frăţiori,
O mie de dinţişori
Stau înfipţi câte şi-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)
Stau pe baltă ouă sparte,
Între frunze mari şi late!
(florile de nufăr)
Cioburi mici de cer senin
Printre frunze de pelin
Te imploră-n trei cuvinte
Să le porţi mereu în minte.
(florile de nu-mă-uita sau miozotis)
Albe, mici zâmbesc în soare
De prin şanţuri ori răzoare,
De unde le-au lepădat
Rândunelele ce s-au schimbat.
(florile de rochiţa-rândunicii)
Prin pădure sau grădină
Între fructe e regină,
Roşie şi pistruiată,
Cu aromă delicată.
(fraga sau căpşuna) Ce cade-n apă
Şi nu face stropi?
(frunza)
Vara stă în soare,
Verde şi fremătătoare,
Dar în iarna grea
E sub strat de nea.
(frunza)
Ou de lemn (nu-i nucă)
Aşezat în cupă,
De-l pui la rodit
Naşte un voinic,
Cu plete în vânt,
Vesel fremătând.
(ghinda)
Clopoţel mititel
Cine sună lin din el?
Nimeni! Nimeni!
Numai vântul,
Clătinându-l, legănându-l,
Dă de veste-n toată ţara
Că soseşte primăvara.
(ghiocelul)
Clopoţel
Mititel,
Scoate capul din zăpadă,
Primăvara să o vadă.
(ghiocelul)
Sunt micuţ
Şi frumuşel
Din zăpadă
Ies niţel;
Alb sunt cu
Codiţa verde,
Bucuros
Cine mă vede.
(ghiocelul)
Voinicel cu haină albă
Iese primul din zăpadă.
(ghiocelul)
Voinicul cu haină albă
Scoate capul din zăpadă.
(ghiocelul)
Printre mulţi stejari e unul
Gros şi multisecular,
Îl iubim precum străbunii
Şi-l numim cu drag...
(gorunul)
Ce-i mândru la sat
Şi bun la mâncat?
(grâul)
După deal, dintr-un tezaur
Au ţâşnit săgeţi de aur.
(grâul)
Pepenaşul cu gurgui
E-mbrăcat cu puf de pui!
(gutuia)
De aici şi pân’ la munte
Numai pături aşternute.
(holdele)
Pare că-i un pătrunjel,
Fiindcă-i alb, la fel ca el;
Când îl guşti, te strâmbi, tuşeşti
Şi îndată-l şi ghiceşti!
(hreanul)
Rămurea cu clopoţei,
Hai, ghiciţi numele ei!
(lăcrimioara)
Cupe albe sângerii,
Stau pe lujere înfipte,
Parc-ar fi nişte făclii!
Hei, ghiceşte-le, de ştii!
(lalelele)
Parcă-s nişte păhărele,
Eu le ofer mamei mele.
(lalelele)
Primăvara când s-arată,
Prin grădini apar deodată
Ciorchini albi şi albăstrii
Din steluţe, mii şi mii!
(liliacul)
Şi pe deal şi pe şes
Poţi vedea fes de fes!
(macii)
Capu-i roşu, e o floare
Plăpândă şi zâmbitoare,
Iar în mijloc negru are!
(macul)
Sub o măciulie
Locuiesc o mie.
(macul)
Ban de aur colorat,
Cu pene înconjurat,
Îl puteţi ghici îndată,
Că are nume de fată!
(margareta)
Pe câmpii, prin iarba mare
Poartă pălării de soare
Galbene la mijloc toate
Cu boruri imaculate.
(margaretele)
Mingişoare aurii,
Galbene sau sângerii,
Hai, să le ghiciţi, copii!
(merele)
Stă-n pădure logofătul
C-o cămaşă ca omătul!
(mesteacănul)
Voinic alb şi-nalt,
Şade în zăvoi
Şi cântă din foi.
(mesteacănul)
Patru fraţi îngemănaţi
Într-un cojoc îmbrăcaţi.
(miezul de nucă)
Patru fraţi
Îngemănaţi,
Prinşi la joc
Într-un cojoc.
(miezul de nucă)
Patru fraţi stau într-o casă
Şi de ploaie nu le pasă!
(miezul de nucă)
Coadă roşie sub pământ,
Păru’ verde joacă-n vânt.
(morcovul)
Nas la omul de zăpadă
Iepurele vrea să-l roadă.
(morcovul) Roşu, lung şi mustăcios
Mai subţire ori mai gros,
Dulce, vitaminizat
Rege-i peste zarzavat.
(morcovul)
Şade moşul în cămară
Cu mustăţile afară.
(morcovul)
Ţăruş galben ascuţit
În pământ şade înfipt.
Cine este? L-aţi ghicit?
(morcovul)
Eu am patru fraţi
Într-un cojoc băgaţi.
(nuca)
Stau ca într-un ou
Patru gemeni, fraţi,
Cu o cămaşă-mbrăcaţi.
(nuca)
Ce e ‘nalt cât casa,
Verde ca mătasa,
Dulce ca mierea
Amar ca fierea?
(nucul)
Creşte de întrece casa,
Poţi din el să-ţi faci şi masa;
E amar ca fierea
Şi dulce ca mierea.
(nucul)
Ban de aur la-nceput,
Glob de puf când e trecut,
Suflă-n el să îl destrami
Şi-ai să afli mai mulţi bani.
(păpădia)
Norii lungi, pe sus se plimb,
Nu-l ghicesc printre urzici,
Soare galben, cât un bumb,
Răsărit pentru furnici.
(păpădia)
Zeci de umbreluţe mici,
S-au unit să fac-o floare,
Dar trecu vântul pe-aici
Şi le risipi în zare.
(păpădia)
Copăiţe cu bobiţe
Agăţate printre viţe!
(păstăile de fasole)
Floricea catifelată,
Seamănă c-un chip de fată!
(panseluţa)
Când e-n baltă e regină
Iar în sat e rogojină!
(papura)
Balon dezumflat,
Galben colorat,
Are mustăcioară
Şi se cheamă?...(pară)
Am o tărtăcuţă,
Verde şi plinuţă,
În despicătură
Îi vezi dinţii-n gură;
Pe taler se-aduce
Şi la gust e dulce.
(pepenele verde sau galben)
Ascuns în cămaşă verde,
Miezul de foc nu se vede.
Când mănânci o feliuţă,
Parcă sufli-n muzicuţă.
(pepenele)
O căsuţă gogoneaţă,
Învelită cu verdeaţă,
Înăuntru miere ţine;
Nu-i făcută de albine.
(pepenele verde sau lebeniţa)
Rotofei dungat-vărgat
Şi cu sâmburi împănat,
Miezul dulce eu îl am
Şi la toţi cu drag îl dau!
(pepenele verde)
Mere mari cu biberon
Au crescut la noi în pom!
(perele)
Nu-i caisă, că-i roşcată
Şi-are pieliţa pluşată!
(piersica)
Ce-i din lumea mare-adus
Şi la mare masă pus?
(piperul)
Care arbori drepţi şi-nalţi
Par la rând nişte soldaţi?
(plopii piramidali)
La care copac
Tremură frunzele fără vânt?
(plopul)
Iarna e nepăsător
Şi vara-i tremurător!
(plopul tremurător)
Primăvara te veseleşte,
Vara te umbreşte,
Toamna te nutreşte,
Iarna te-ncălzeşte,
Poftim de ghiceşte.
(pomul)
Tărtăcuţă aromată
Ca un morcov colorată,
Din ţări calde cumpărată!
(portocala)
Cine se naşte-nfăşat?
(porumbul)
Cine se naşte gata-nfăşat,
Cu dinţi de lapte
Şi plete pe spate?
(porumbul)
Stă burtosul pe câmpie
Năsturei în el o mie.
(porumbul)
Tinerel
Cu mustăţi albe,
Bătrânel
Cu mustăţi negre.
(porumbul)
Trei sute de fraţi
Galben-roşcaţi,
Pe-un băţ adunaţi.
Din ei peste noapte
Ţi-o da vaca lapte,
Şi ouă găina,
Iar porcul slănina.
(porumbul)
Toamna-i vânătă, brumată,
Iară iarna-i afumată!
(pruna vânătă)
Mai mare ca o alună,
Roşie, albă, bună,
După ce-a-mplinit o lună!
(ridichea de lună)
Mere roşii, mari şi creţe
Sunt proptite între beţe.
(roşiile sau tomatele)
Face fructele negre
Gheare are,
Verde este,
Şi-n pădure el trăieşte.
(rugul de mure)
Un flăcău bogat în spini
Cu flori albe în ciorchini!
(salcâmul)
O bătrână supărată
Peste ape aplecată!
(salcia)
Ce-i roşu, măr nu-i;
Creşte-n pământ, ceapă nu-i?
(sfecla)
O ridiche albă, dulce,
La fabrică dac-o duce,
O dezbracă de cojoace
Şi în zahăr o preface!
(sfecla-de-zahăr)
Sus piei,
Jos piei,
La mijloc boabe de mei.
(smochina)
Sus piele,
Jos piele,
În mijloc mălai cu miere.
(smochina)
Vara, cu mustăţi de soare,
Râd moşnegii pe ogoare.
(snopii de grâu)
Dintre vârfuri verzi de săbii
Ies liliachii corăbii!
(stânjeneii)
Cine-i gros
Şi scorţos
Şi aruncă ceşti pe jos?
(stejarul)
Ciucur verde sau roşcat
Pe arac stă agăţat,
Cine este? L-aţi aflat?
(strugurele)
Soarele o coace,
Mâna o rupe;
Piciorul o calcă,
Gura o bea.
(strugurele)
Trupu-i este ţeavă-naltă,
Creşte numai unde-i baltă;
Iar în vârf are un spic
Ca o coadă de pisic!
(stuful)
Cu cămaşa foi şi cline,
Cămările toate pline,
Toamna sunt de recoltat
Şi hambarele de ocupat.
(ştiuletele)
Ce copac stufos şi-nalt
Înfloreşte-n luna mai
Şi dă floare pentru ceai?
Cine este, l-aţi aflat?
(teiul)
Ce buruiană când o atingi
Îţi face numai băşici?
(urzica)
Ce bur uiană
O poate cunoaşte şi orbul?
(urzica)
Ce e verde şi nu mişcă,
Dar dac-o atingi te pişcă?
(urzica)
Căţei are, dar nu latră
Şi nu-l ţii legat la poartă;
Cine-i?
(usturoiul)
Nu-i topor, ci este floare
Şi are parfumul tare.
(toporaşul)
Care floare
Are gheare
Şi parfumul cel mai tare?
(trandafirul)
Am o babă înfoiată
Cu o sută de cojoace
(Verzi şi albe) îmbrăcată.
(varza)
Şade mândra-ntr-un picior,
Lăudându-se oricui -
Că ea poartă-n al ei spate
Cămăşi albe şi verzui!
(varza)
Trupul, capul mi-e totuna,
P-un picior stau totdeauna;
Cămăşi am nenumărate
Şi le port toate-mbrăcate.
(varza)
Pâlnii roşii şi albastre
Stau pe gardurile noastre!
(zorelele)
|
Ghicitori 
