Călătorul şi stejarul - Anton Pann
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 11:29
|
|
|
|
Un călător ostenind Şi la un stejar sosind, Subt umbra lui a şezut, Să răsufle un minut. Aci un bostan fiind Şi în el pepeni zărind, Mergând, unul a luat Şi supt copaci l-a mâncat. Deci ochii-n sus arădicând, Gândea-ntru sine zicând: “Ce lucru nepotrivit Dumnezeu a rânduit! Că la un copaci astfel Să facă rod mititel, Iar la un vrej slab pe jos, Aşa rod mare şi gros!" Pe când aceste gândea Şi cu ochii-n sus privea, O ghindă s-a slobozit Şi toma-n nas l-a izbit. Atunci el nasul suflând Zise iar într-al său gând: "Ce nesocotit sunt eu! Bine-a făcut Dumnezeu. Dar de nu era rod mic Ş-era pepene, cum zic, Aşa-n cap de mă lovea, Aci-n loc mă adormea. Iar de era vrun dovleac, Apoi nu-mi mai dam de leac."
Multe un fel să gândesc Şi alt fel să potrivesc.
|