Ciobanul şi măgarul - Anton Pann
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 11:42
|
 |
 |
 |
Cum dormea un biet cioban
La umbra unui tufan,
Măgarul îşi păşuna
Şi de căpăstru-l ţinea.
Doi hoţi vin cu vicleşug
Şi fac acest meşteşug:
Unul zise: - Să iau eu
Căpăstrul în capul meu,
Precum şi al său samar
Şi să mă prefac măgar,
Iar tu măgarul luând,
Mergi undeva mai curând,
Că eu lesne poci scăpa
Când el să va deştepta.
Precum a zis făcând dar,
Şi hoţul stând drept măgar,
Omul când s-a deşteptat
Şi asupra-i s-a uitat,
Începu a să cruci,
Zicând: - Fugi, drace, d-aci.
Iar hoţul privind la el
Îi zise într-acest fel:
- Stăpâne, eu drac nu sunt,
Să mă păzească cel sfânt,
Ci sunt chiar al tău măgar,
Poţi să cunoşti pe samar.
- Lucru ciudat, zise el,
Eu nu mă pricep ce fel!
Zise hoţul către prost:
- Stăpâne, eu om am fost,
Şi la părinţi când eram,
Totdauna supăram,
Aşa într-o zi pe loc,
Cum m-a blestemat cu foc,
În măgar m-am prefăcut
Ş-am plecat după păscut.
Umblând pe câmpul întins,
Unul îndată m-a prins
Şi ca un măgar pierdut
La dumneata m-a vândut.
Acum, precum văz curat,
Părinţii mei m-au iertat
Şi iar m-am schimbat în om
Cum păşteam supt acest pom.
Omul zise: - Fătul meu!
Dac-aşa vru Dumnezeu,
Şi de mine slobod eşti,
Dar vezi să nu mai greşeşti.
Deci ceva vreme trecând,
Ciobanul la bâlci mergând,
Şi fiind cumpărător,
Văzu măgaru-n obor,
Îl cunoscu că e el
Şi îi zise-n acest fel:
- Sărace, ce-ai greşit iar
De ai ajuns tot măgar!
|
Fabule 
