Critica oamenilor - Anton Pann
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 11:51
|
 |
 |
 |
Un om bătrân oarecând
Tot numai un cal având,
Sui p-al său copilaş
Ş-aşa ieşea din oraş.
Pe drum unii din norod
Striga zicând: - Ce nerod:
Că el, bătrân, n-are hal,
Ş-a pus copilul pe cal,
Care este putincios
Să să ducă şi pe jos
Şi să fi-ncălecat el,
Ce bătrân prost şi mişel!
Iar bătrânul auzind
Pe oameni astfel vorbind,
S-a ruşinat oarecum
Şi puţin mergând pe drum,
Pe copilul jos a dat
Şi el a încălecat.
Ducându-se dar astfel,
Cu copilul după el,
Auzi pe alţi râzând
Şi după dânsul zicând:
- Mă! ce bătrân nătărău!
A lăsat pe pruncul său
Ca să alerge pe jos,
Mic şi crud, neputincios,
Şi nu-l suie după şa,
Că nu este greu aşa.
Bătrânul iar auzind
Acestea lumea vorbind,
Puţintel dacă s-a dus,
Şi pe copilul a pus.
Deci pe drumul său urmând,
Auzi pe alţi zicând:
- Mă-ă! mă-ă! ia vedeţi
Pe aceşti nevoiaşi beţi!
Cum s-au pus doi cât un mal
Să deşele bietul cal!
Bătrânul om, vai de el!,
Văzând că-l râd şi astfel,
După ce s-au depărtat,
De tot au descălecat.
Şi pe jos calul trăgând,
Auzi pe alţi zicând:
- Uită-te, oameni neroşi!
Gugumani şi ticăloşi!
Că un cal voinic de drag
Şi de căpăstru îl trag.
Nu încalecă pe el
Încai bietul băieţel?
Deci ieşind el din oraş
Zise către copilaş:
- E! ai văzut, fătul meu,
Cât este-n lume de greu
Ca să umbli şi să faci
La toţi oamenii să placi?
Căci tu ai încălecat,
Oamenii ne-au judecat.
Şi eu am încălecat,
Lumea iar ne-a judecat.
Şi doi am încălecat,
Tot iarăşi ne-au judecat.
De tot am descălecat,
Şi aşa ne-au judecat!
|
Fabule 
