Critica oamenilor - Anton Pann
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 11:51
|
|
|
|
Un om bătrân oarecând Tot numai un cal având, Sui p-al său copilaş Ş-aşa ieşea din oraş. Pe drum unii din norod Striga zicând: - Ce nerod: Că el, bătrân, n-are hal, Ş-a pus copilul pe cal, Care este putincios Să să ducă şi pe jos Şi să fi-ncălecat el, Ce bătrân prost şi mişel! Iar bătrânul auzind Pe oameni astfel vorbind, S-a ruşinat oarecum Şi puţin mergând pe drum, Pe copilul jos a dat Şi el a încălecat. Ducându-se dar astfel, Cu copilul după el, Auzi pe alţi râzând Şi după dânsul zicând: - Mă! ce bătrân nătărău! A lăsat pe pruncul său Ca să alerge pe jos, Mic şi crud, neputincios, Şi nu-l suie după şa, Că nu este greu aşa. Bătrânul iar auzind Acestea lumea vorbind, Puţintel dacă s-a dus, Şi pe copilul a pus. Deci pe drumul său urmând, Auzi pe alţi zicând: - Mă-ă! mă-ă! ia vedeţi Pe aceşti nevoiaşi beţi! Cum s-au pus doi cât un mal Să deşele bietul cal! Bătrânul om, vai de el!, Văzând că-l râd şi astfel, După ce s-au depărtat, De tot au descălecat. Şi pe jos calul trăgând, Auzi pe alţi zicând: - Uită-te, oameni neroşi! Gugumani şi ticăloşi! Că un cal voinic de drag Şi de căpăstru îl trag. Nu încalecă pe el Încai bietul băieţel? Deci ieşind el din oraş Zise către copilaş: - E! ai văzut, fătul meu, Cât este-n lume de greu Ca să umbli şi să faci La toţi oamenii să placi? Căci tu ai încălecat, Oamenii ne-au judecat. Şi eu am încălecat, Lumea iar ne-a judecat. Şi doi am încălecat, Tot iarăşi ne-au judecat. De tot am descălecat, Şi aşa ne-au judecat!
|