|
|
Nepotul împrumutat - Anton Pann
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 12:08
|
 |
 |
 |
Unul având un nepot
Sărac şi lipsit de tot,
Vine într-o zi la el
Şi să roagă-ntr-acest fel:
- Unchiule, bine mă ştii
Că n-am coprins, nici moşii,
Bani nu mi-a dat Dumnezeu,
Să negustoresc şi eu.
La multe mă cam pricep,
Dar n-am cu ce să încep,
Nădejdi a m-ajuta
N-am decât la dumneata;
De aceea, unchiul meu,
Mă rog ca la Dumnezeu,
Să-mi dai cinci sute de lei,
Ca să fac negoţ cu ei,
Ş-în jumătate de an
Ţ-îi răspunz pân'la un ban.
Unchiul său s-a îndurat
La vorba ce l-a rugat
Şi mâna sa ardicând
Îi arată sus, zicând:
- Vezi acea oală din cui?
Eu ce am acolo pui.
Caută, şi câţi găseşti,
Număraţi să-i priimeşti.
Nepotul său, bucuros,
A dat pe loc oala jos
Şi numărând a găsit
Tocma câţi i-a trebuit.
Deci, luându-i, a plecat,
De unchiul său ajutat,
Şi umblând în sus, în jos,
Să negustorea frumos.
Dar la numitul soroc
Nu s-a dus să-i dea la loc.
Nici unchiul său nu-i cerea,
Lăsând să-i dea când va vrea.
Multă vreme a trecut,
Unchiul său tot a tăcut.
Deci nepotul socotind
C-a uitat, nepomenind,
Să duse la dânsul iar,
Cu aceleaşi vorbe chiar,
Văitându-se şi plângând,
Multe nevoi arătând,
Cu rugăciuni pân'la cer,
Ca şi alţi săraci cum cer.
Unchiul său cel înşelat
Şi d-al doilea rugat
N-a zis nimic, a tăcut,
C-a uitat s-a prefăcut
Şi, iar spre cui căutând,
Arată oala, zicând:
- Acolo orcâţi găseşti,
Ia-i şi să negustoreşti.
Nepotul iar bucuros
A dat oala pe loc jos.
Dar dacă a căutat,
Nimic în ea n-a aflat.
Şi cu părere de rău
A zis către unchiul său:
- Unchiule, iar o ardic,
Că nu e în ea nimic.
Deci unchiul său n-a ascuns,
Ci-îi dete acest răspuns:
- Apoi de când ai luat
Într-însa ai mai băgat,
Şi ai venit iar să cei
Ca să găseşti şi să iei?
|
|
|
Fabule 
