Căţeaua şi surata ei - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 17:49
|
|
|
|
Era odată o Căţea cam gură-cască Ce de nimic nu se îngrijea. Cum îi venise vremea ca să nască Şi nici o locuinţă nu găsea, O megieşă s-a-ndurat să-i dea Modestul ei coteţ cu împrumut. Dar, mai târziu, venind să şi-l reia, Un pic de păsuire lehuza i-a cerut. Erau căţeii mici, mai trebuia Să stea puţin în ea... Iar când şi păsuirea a trecut, S-au ivit în prag cu toţii, Mârâind, rânjindu-şi colţii. - Scoate-ne, de eşti în stare! (Se făcuse haita mare...)
Nu-mprumuta nimic, nicicând, Unor mişei: Te vei căi cât de curând: Căci, de la ei, Cu greu mai poţi ceva-ndărăt să iei!
|