Corbul şi vulpoiul - Jean de la Fontaine

Descarcă varianta audio

Sta corbul cocoţat într-un copac,
Ţinând în plisc un caş gustos.
Atras de-aroma ce-i era pe plac,
Vulpoiul îi vorbi, mieros:
- O! să trăieşti, cinstite corb!
Cât de frumos eşti! Să te sorb!
Şi glasul tău de-ar străluci
Asemeni penelor, ai fi -
Desigur, în pădurea noastră
Chiar Phoenix, pasărea măiastră!
Vrăjit de vorbele viclene,
Nu-şi mai încape corbu-n pene
Şi, să arate ce glas are,
Îşi cască pliscul cât mai tare.
Căzându-i prada, o înhaţă
Vulpoiul, care-i spune-n faţă:
- Stimate domn, linguşitorul
Îşi află lesne-ascultătorul.
Cât face caşul - şi învăţul!
Chiar de-ar fi fost bătut cu băţul
Nu ar fi fost mai încurcat
Sărmanul corb ce s-a jurat -
Mult prea târziu - să nu mai cadă
Vreodată linguşirii pradă.