Lupul şi mielul - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Duminică, 10 Octombrie 2010 09:50
|
|
|
|
Verdictul celui tare e lucru hotărât: Vom arăta numaidecât.
Un miel, cuprins de-o sete mare, Bea dintr-o apă curgătoare. Un lup flămând, în drumul lui, Ajunse-n preajma mielului. - Cum de cutezi să-mi tulburi băutura? - Răcni atunci, spre el, cu toată gura. Te pedepsesc, să ştii, pentru-ndrăzneală. - Dar, zise mielul cu sfială, Nu-i cazul, dacă mă gândesc, Să fiţi atât de mânios. Uitaţi-vă că mă găsesc Cu douăzeci de paşi mai jos Pe cursul apei şi n-am cum S-o tulbur eu acum... - Ba, însuţi tu o tulburi, zbieră cumplita fiară Şi cu un an în urmă m-ai şi făcut de-ocară. - Pe-atunci, îi spuse mielul, n-am putut Să fac ce-ai zis, căci nu eram născut. Şi încă sug la sânul mamei, doară... - E fratele-ţi, de nu eşti tu! - Nici el nu e acela, nu - Căci frate n-am. - Atunci, e unul dintr-ai tăi. Vă ştiu eu cât sunteţi de răi; Nu mă cruţaţi, cu anii, Nici voi, nici câinii, nici ciobanii. Zicând acestea, lupul înşfacă mielu-ndată, Îl duce-ntr-o pădure-adâncă Şi, fără nici o judecată, Îl mănâncă...
|