Oala de lut şi Oala de tuci - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:19
|
|
|
|
Zise Oala cea de tuci Către sora ei de tină: - Ia ascultă, fa, vecină, Ce-om păzi ca nişte cuci, Tot făcând la gură spume? Hai să mergem la plimbare Să vedem ce e prin lume! - Draga mea, ispita-i mare. Însă eu rămân la vatră: Nu mă simt de drum în stare: M-oi ciocni, cumva, de-o piatră... Dumneata eşti tare-n piele Şi, fireşte, nici nu-ţi pasă. Vai de cioburile mele, - Eu, mai bine, stau acasă!... - Te înşeli, de bună seamă. Uiţi şi de prezenţa mea?... N-ai motiv să-ţi fie teamă: Te-oi păzi, cum voi putea. Cum temeiul îi surâde, Ea porneşte triumfal Lângă oala de metal Care-avea să-i fie gâde. Nu ştiu cum s-o fi făcut: S-au izbit la nişte hopuri Şi în mii şi mii de cioburi Cea de lut s-a prefăcut.
Lasă-ncolo jindul, fala: Cu mai-mari să nu te-apuci, Ca să nu păţeşti ca Oala De pământ cu cea de tuci!
|