Sfatul şobolanilor - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:43
|
 |
 |
 |
Doar pripăşit de câţiva ani,
Motanul casei, Roadeslană,
Un tartor crâncen, o satană, -
Băgase spaima-n şobolani
Şi din atâţia câţi mai sunt
Zac mulţi lihniţi pe subt pământ.
Dar într-o bună zi, când blestematul
Şi-a început pe-acoperiş sabatul
În tămbălău de nuntă c-o pisică, -
În mare taină, grijulii, cu frică,
S-au întrunit şi ei să-şi ţină sfatul.
Vorbi întâi, ca staroste, Gherlanul:
- ”Aşa şi-aşa... deoarece... şi întrucât...
Eu cred că-mpieliţatul nu ne-ar zvânta atât
De i-am lega un zurgălău de gât.
Am auzi când vine la pândă căpcăunul
Şi n-ar mai prinde unul..."
Mai leac ca zurgălăul, se-nţelege,
Nici nu era. Dar cine să i-l lege?
”Eu nu!" ”Nici eu!" ”Doar n-oi fi prost!"...
Vorbiră mulţi cu foc în glas,
Dar fără rost,
Căci a rămas
Tot cum a fost...
Am mai văzut eu sfaturi de stareţi, de canonici,
Ţinute fără noimă de vorbăreţi habotnici.
Ca sfetnici,
Mulţi sunt vrednici.
Dar câţi,
Dintre atâţi,
Pot să-şi preschimbe-n faptă
Povaţa înţeleaptă?...
|
Fabule 
