Soarele şi broaştele - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Duminică, 10 Octombrie 2010 10:50
|
|
|
|
S-a însurat cu mare alai un Crai străin Şi lumea şi-neca amaru-n vin. Esop spunea, în şoaptă, că gloata e nătângă Şi râde şi petrece-n loc să plângă.
În vremea de demult, slăvitul Soare Se hotărâse şi el să se-nsoare. Dar băştinaşii bălţilor, în cor, Se tânguiau de zor: - Au ce te faci, au ce te faci cu pruncii lor? Un singur Soare uneori ne coace, Dar cu vreo şase-şapte ce ne-om face?... Se plânseră Ursitei că nu mai e de trai: - Când Sorii vor porni cu-atât alai Şi-n vâlvătaia lor vor arde zările, Secând pe loc şi bălţile şi mările, Pieri-va broscărimea şi micii brotăcei!
Ca broaşte, judecau cu mult temei.
|