Descarcă varianta audio Pribeagă şi lihnită De foame, dă de-o vie Cu nişte struguri rumeni, frumoşi, De razachie.
Ciorchinii-s plini şi vulpea, De sine înţeles, Ar fi mâncat cu poftă Şi nici n-ar fi ales...
Dar la-ndemâna labei O-mpiedică s-ajungă Până la ei zăbreaua ulucilor, prea lungă, Şi ghimpii-n care gardul e prins şi împletit; Ciorchinele-i aproape de bot; s-a tot sucit, S-a ridicat: se-nţeapă Şi-i lasă gura apă...
- Ce struguri verzi şi acri, oftează, Nu-s de teapă! Şi-s prea cruzi... Mie, ce-mi place-i gustul de stafidă, Nu-mi strepezesc eu dinţii cu această aguridă...
Ultima actualizare ( Duminică, 10 Octombrie 2010 12:14 )
|