Vulpoiul şi barza - Jean de la Fontaine
Scris de Cristina Vuşcan
Duminică, 10 Octombrie 2010 11:18
|
 |
 |
 |
Vulpoiul vrând să fie amfitrionul bun,
Pofti-ntr-o zi pe barză, la dânsul la dejun.
Meniu bogat n-avea să fie:
(Cum să renunţe la economie?)
O simplă supă într-o farfurie.
Cu ciocu-i lung şi ascuţit,
Zadarnic barza s-a trudit
Să ia vreo-nghiţitură,
În timp ce el, cu botul,
Sorbise totul.
Trecu o vreme de la această aventură
Iar barza, ca să se răzbune,
Şi ea-l pofteşte pe vulpoi.
- Primesc cu bucurie, el îi spune,
Să fim, ca-ntre prieteni, amândoi.
La ceasul hotărât, vulpoiul vine
Şi laudă cum se cuvine
Fineţea berzei şi dejunul
Cu tot tipicul, ca nici unul.
Şi ce mireasmă-mbietoare!
Dar el, vulpoiul, nu e-n stare
Să ia oleacă de mâncare:
Friptura-i pusă într-un vas
Cu gâtul lung şi-ngust,
Doar barza-i simte bunul gust,
Când ciocul ia câte un pic.
Cum nu mâncase chiar nimic,
Flămând şi de ruşine,
Vulpoiu-acasă-aleargă-ntins
Cu coada-ntre picioare strânsă bine
Şi-urechile pleoştite,
De parcă o găină l-ar fi prins.
Înşelători, din cele povestite,
Învăţătura singuri aţi desprins.
|
Fabule 
