Descarcă varianta audio Un bou ca toţi boii, puţin la simţire, În zilele noastre de soartă-ajutat, Şi decât toţi fraţii mai cu osebire, Dobândi-n cireadă un post însemnat. "Un bou în post mare?" Drept cam ciudat vine, Dar asta se-ntâmplă în oricare loc: Decât multă minte, ştiu că e mai bine Să ai totdeauna un dram de noroc. Aşa d-a vieţei veselă schimbare Cum şi de mândrie boul stăpânit, Se credea că este decât toţi mai mare, Că cu dânsul nimeni nu e potrivit. Viţelul atuncea plin de bucurie, Auzind că unchiul s-a făcut boier, Că are clăi sumă şi livezi o mie: "Mă duc - zise-ndată - niţel fân să-i cer". Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte. Ajunge la unchiu, cearcă a intra; Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte: - Acum doarme - zice - nu-l poci supăra. - Acum doarme? Ce fel! pentru-ntâia dată După prânz să doarmă! Obiceiul lui Era să nu şază ziua niciodată; Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui. - Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală, S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii; Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială, Primit în casă dacă vrei să fii. La o mojicie atât de mare, Viţelul răspunse că va aştepta, Dar unchiul se scoală, pleacă la plimbare, Pe lângă el trece făr-a se uita. Cu mâhnire toate băiatul le vede, Însă socoteşte că unchiu-a orbit; Căci fără-ndoială nu putea a crede Că buna sa rudă să-l fi ocolit. A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă, Să-i găsească vreme, la dânsul veni; O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă, Ca să-i facă bine, de el pomeni. - Boierule - zise - aşteaptă afară Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu. - Cine? A mea rudă? Mergi de-l dă pe scară, N-am astfel de rude şi nici voi să-l ştiu.
Ultima actualizare ( Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 10:04 )
|