Câinele şi măgarul - Grigore Alexandrescu
Scris de Cristina Vuşcan
Vineri, 15 Octombrie 2010 06:29
|
 |
 |
 |
Cu urechea pleoştită, cu coada-ntre picioare,
Câinele trist şi jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblet, iată că-l întâlneşte
Un măgar, şi-l opreşte:
- Unde te duci? îi zise,
Ce rău ţi s-a-ntâmplat? Ştii, parcă te-a plouat,
Aşa stai de mâhnit.
- Dar sunt nemulţumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârşit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân bun; unde să-l găsesc?
- Numai de-atât te plângi? Măgaru-l întrebă;
Stăpânul l-ai găsit, îl vezi, de faţă stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îţi făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragi.
La propunerea sa, câinele i-a răspuns:
- Ascultă-mă să-ţi spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slujbă la măgar
E mai umilitor, şi încă mai amar.
|
Fabule 
