Vulpea liberală - Grigore Alexandrescu
Scris de Cristina Vuşcan
Vineri, 15 Octombrie 2010 06:47
|
 |
 |
 |
Vulpea fără-ncetare
Striga-n gura mare,
Că de când elefantul peste păduri domneşte,
Treburile merg la vale şi lumea pătimeşte.
Că este nedreptate
Să va să cheltuiască,
Veniturile toate
Pentru masa crăiască.
De-aceea elefantul, când a luat de ştire,
Temându-se, cu dreptul, de vreo răsvrătire,
Pe iepure la vulpe cu un bilet trimise,
O invită la curte, o-mbrăţişe şi-i zise:
- Am aflat jupâneasă că ai mare talent.
Voi să te pun în pâine,
Şi începând de mâine
Îţi dăm cu mulţumire,
Ca un semn de cinstire,
Al găinilor noastre întins departament;
Caută-ţi bine treaba!
- Pe seama mea te lasă,
Răspunse oratorul şi sărutându-i laba,
Se întoarse acasă.
În ziua viitoare,
Vulpea ca totdeauna veni la adunare;
Dar însă oblojită, pe subt barbă legată,
Şi cu un lipan* mare la cap înfăşurată.
- Ce ai de eşti astfel? o întrebară toate.
- Îmi e rău de-aseară, îmi e rău cât se poate,
Şi cu treburile ţării să mă lăsaţi în pace.
Craiul ştie ce face;
El ne-ncetat gândeşte la al obştii folos.
Adio! Sunt bolnavă: m-am înecat c-un os.
Cunosc mulţi liberali, la vorbe ei se-ntrec,
Dar până în sfârşit cu oase se înec.
* Notă. Brusture, plantă cu frunze mari, folosită în medicina populară.
|
Fabule 
