Pagina principală Fabule Bradul şi firul de iarbă - Cincinat Pavelescu
 

Bradul şi firul de iarbă - Cincinat Pavelescu

Scris de Cristina Vuşcan   
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 08:24
PDF Imprimare Email
Un brad înalt, semeţ, voinic,
Privind un fir de iarbă mic,
Zicea-ngâmfat: - În zece ani cât m-am suit,
Sărmane fir nenorocit!
Şi tu eşti tot cum te-am lăsat
Pe când alături petreceam
În umbra ta necunoscută;
Abia c-o palmă te-ntreceam
Şi astăzi te întrec c-o sută.
Şi vezi, sunt bun că-mi amintesc
Şi-am drept să fiu orgolios,
Căci ai rămas atât de jos -
Abia-abia te mai zăresc.
Firul de iarbă îi zise: - Bine,
Eşti mai înalt, e drept, vecine,
Şi totuşi între noi, îmi pare
Că e grozavă-asemănare:
Oricât te-ai înălţa în vânt,
Cu fruntea-n nori sau în lumină,
O, nu uita - ai rădăcină,
Tot ca şi mine, în pământ.