M?garul ?i privighetoarea - George Ranetti
Scris de Cristina Vu?can
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 08:36
|
|
|
|
Nu ?tiu prin ce f?r?delege Ori vicle?ug de nep?truns, M?garu-odat? a ajuns De dobitoace ales rege. Pe mândru tron se r?sf??a, ”M?ria-ta"-i zicea poporul, Pierdut era cutez?torul Care gre?ea Spunându-i: ”m?g?ria-ta", C? ?ti?i c? orice parvenit, Când s-a-n?olit, Îi e necaz ?i-i e ru?ine De orice-aducere-aminte A joasei sale origine. Mai ?ti?i c? chiar de-al lor p?rinte Nu mai vor unii ca s-aud?, A?a a fost ?i cu m?garul Ce pretindea c? arm?sarul Arab de sânge pur 'i-e rud?. ?-odat? ce s-a apucat M?garul cel încoronat? S? dea-n palatu-i o serbare, Dar una mare La care, Spre-a face-o ?i mai lucitoare, Poftit-a pe privighetoare S? p?r?seasc? codru verde, Pe musafiri s? îi dezmierde Cu farmecul cânt?rii sale. Privighetoarea a cântat, Dar trilurile-i triumfale Pe suveran l-au sup?rat, C?ci prea au fost aplaudate. - Hm, hm, cân?i frumu?el! Binevoi s? zic? el, Dar cu mai mult? maiestate Cânta-voi eu! - O, cânt?, sire! Strigau curtenii cu gr?bire; Iar urechiatul de pe tron Cânt? un imn, strident, barbar, Cânt?-n sfâr?it ca un m?gar. Iar ra?e, gâ?te, ce erau La curte dame de onoare, - Ah, majestate - murmurau - Ce voce dulce, r?pitoare! - Hei, tu ce zici, privighetoare? M?garul întreb?-ngâmfat, ?i ea smerit a cuvântat: - M?ria-ta-s uimit?, z?u, ?i umilit? î?i declar C? glasul meu pe lâng-al t?u Parc?-i un zbieret de m?gar!
|