M?garul ?i privighetoarea - George Ranetti
Scris de Cristina Vu?can
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 08:36
|
 |
 |
 |
Nu ?tiu prin ce f?r?delege
Ori vicle?ug de nep?truns,
M?garu-odat? a ajuns
De dobitoace ales rege.
Pe mândru tron se r?sf??a,
”M?ria-ta"-i zicea poporul,
Pierdut era cutez?torul
Care gre?ea
Spunându-i: ”m?g?ria-ta",
C? ?ti?i c? orice parvenit,
Când s-a-n?olit,
Îi e necaz ?i-i e ru?ine
De orice-aducere-aminte
A joasei sale origine.
Mai ?ti?i c? chiar de-al lor p?rinte
Nu mai vor unii ca s-aud?,
A?a a fost ?i cu m?garul
Ce pretindea c? arm?sarul
Arab de sânge pur 'i-e rud?.
?-odat? ce s-a apucat
M?garul cel încoronat?
S? dea-n palatu-i o serbare,
Dar una mare
La care,
Spre-a face-o ?i mai lucitoare,
Poftit-a pe privighetoare
S? p?r?seasc? codru verde,
Pe musafiri s? îi dezmierde
Cu farmecul cânt?rii sale.
Privighetoarea a cântat,
Dar trilurile-i triumfale
Pe suveran l-au sup?rat,
C?ci prea au fost aplaudate.
- Hm, hm, cân?i frumu?el!
Binevoi s? zic? el,
Dar cu mai mult? maiestate
Cânta-voi eu! - O, cânt?, sire!
Strigau curtenii cu gr?bire;
Iar urechiatul de pe tron
Cânt? un imn, strident, barbar,
Cânt?-n sfâr?it ca un m?gar.
Iar ra?e, gâ?te, ce erau
La curte dame de onoare,
- Ah, majestate - murmurau -
Ce voce dulce, r?pitoare!
- Hei, tu ce zici, privighetoare?
M?garul întreb?-ngâmfat,
?i ea smerit a cuvântat:
- M?ria-ta-s uimit?, z?u,
?i umilit? î?i declar
C? glasul meu pe lâng-al t?u
Parc?-i un zbieret de m?gar!
|
Fabule 
