Omida ?i furnica - George Ranetti
Scris de Cristina Vu?can
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 08:39
|
|
|
|
- Eu te privesc de sus, furnic?, ?i-mi pari atât de mic?! Te v?d cum jos munce?ti Din greu, Ca s? tr?ie?ti; Când eu Stau sus, stau sus ca Dumnezeu, Pe frunza-naltului copac Pe care trupu-mi se r?sfa??. Stau sus: atâta numai fac Ca s? câ?tig comoda-mi via??! Furnica e de obicei Cam prea modest? (treaba ei!); Dar socoti c? d-ast? dat? Din cale-afar? e prea lat? Ca s? îi ?ie o omid? O cuvântare-a?a stupid?. ?i-i zise: - Bre, nu ?i-e ru?ine? Eu merg, nu m? târ?sc ca tine! Stai sus pe-o frunz? coco?at? Ce mâine va muri uscat?, Când toat? seva-i vei fi supt; Dar eu, d-aici de dedesubt, Eu, mândr?, f?r? s-ar?t plânsu-mi, Î?i strig, omid? parvenit?, C? e?ti o parazit?! Când eu tr?iesc prin mine îns?mi, Tu î?i furi hrana de la al?i, ?i doar târându-te te-nal?i!
Ultima actualizare ( Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 10:08 )
|