Calul ?i maimu?a - Costache V. Carp
Scris de Cristina Vu?can
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 09:03
|
 |
 |
 |
O maimu?? ostenit?, încet la deal se suia;
Un cal vizavi la vale repede se cobora.
- Ce noroc - zice maimu?a - stai, te rog, ni?el pe loc;
Te v?d june, f?cut bine, vioi, ager, plin de foc.
Vezi cât sunt de obosit?, am c?zut acum de tot...
Ia-m?, te rog, în spinare, c?ci î?i jur c? nu mai pot!
- Unde mergi? întreab? calul. - Merg în sus, iubitul meu.
- ?i eu merg în jos, la vale; a?adar cum s? te ieu?
Dac? am avea o cale, bucuros eu te-a? lua.
Adio, drag? maimu??, te rog nu te sup?ra.
- ?tii ce? Merg ?i eu la vale, mi-am schimbat planul acum,
Mai bine m? duc oriunde, decât s? r?mân în drum.
- Atunci s?i iute pe mine, c?ci n-am timp de a?teptat.
- Iat?-m?-s, zice maimu?a. Dar abie s-au a?ezat;
Abie pe frâu au pus laba:
- Stânga-nprejur! strig? ea. Mar? la deal spre casa mea!
- Cum! Dar eu m? duc la vale, mi se pare c? ?i-am spus,
Zice calul f?r? voie, ridicând capul în sus.
- Ce mi-ai spus nu mai ?in minte: a?a este cheful meu,
Iat? frâul, iat? biciul, mergi acum unde-?i zic eu.
S?-?i fie de lec?iune, cal nebun ?i dobitoc,
Ce folos c? ai cap mare, dac? n-ai creieri deloc!
Mul?i creduli î?i pun ei în?i?i sub frâu capetele lor;
Nu uita?i c? libertatea este cel mai pre?ios odor!
|
Fabule 
