Ariciul ?i viespile - Constantin D. Aricescu
Scris de Cristina Vu?can
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 09:16
|
|
|
|
Un roi de mari viespi un arici z?rir? ?i din zbor gr?mad? la el n?v?lir?. Înv?lit în ?epe, tari ?i îndesate, Sta ascuns ariciul, ca într-o cetate. Viespile turbate i tot da ocol, Printre ghimpi la piele c?tând un loc gol; De câte ori îns? pe el s-aruncau, D-atâtea ori ghimpii greu le sângerau; Pierzând dar r?bdarea, ariciul se scoal?, Viespile atuncea la bot dau n?val?; Ariciul se strânge ?i ele întâlnesc De ?epi o p?dure ?i se p?c?lesc... Iat?-le înfipte ca-n spânzur?toare, Ariciul le zice: - Nu v? dau iertare, C?ci a?i vrut cu mine s? v? m?sura?i. Lupta a?i c?tat-o? Aide, v? lupta?i! Ce? De ghimpii vo?tri o s? m? tem eu, Când în lupt? birui chiar ?arpe ?i leu? Numai omul singur e înving?tor, C?ci pe ?st glob, omul e un creator. Ghem s-a f?cut ariciul, s-a rostogolit, ?i viespile rele toate au pierit...
|