Subiectul I 1. Să se ordoneze crescător numerele . Rezolvare: Pentru a compara numerele date, le vom scrie astfel: ; ; . Avem
sau .
2. Să se determine valoarea minimă a funcţiei . Rezolvare: Valoarea minimă a funcţiei f este
. Deci, .
3. Să se rezolve în mulţimea numerelor reale ecuaţia . Rezolvare: Punem condiţiile de existenţă a logaritmilor:
. Prin urmare, domeniul de existenţă a soluţiilor ecuaţiei este . Atunci
. Avem
şi
. Prin urmare, soluţia ecuaţiei date este .
4. Să se determine probabilitatea ca, alegând un număr din mulţimea numerelor naturale de două cifre, acesta să fie pătrat perfect. Rezolvare: Să notăm cu A evenimentul A: Alegând un număr din mulţimea numerelor naturale de două cifre, numărul ales este pătrat perfect. Atunci . Există 6 pătrate perfecte de două cifre: 16; 25; 36; 49; 64 şi 81. Avem de cazuri posibile (câte numere naturale de două cifre sunt). Prin urmare .
5. Să se determine ecuaţia dreptei care trece prin punctul şi este perpendiculară pe dreapta . Rezolvare: Ecuaţia dreptei d este echivalentă cu . Prin urmare, panta dreptei d este . Panta m’ a dreptei d’ care trece prin punctul A şi este perpendiculară pe dreapta d verifică relaţia
şi prin urmare este . Ecuaţia dreptei d’ este atunci
. Deci, dreapta d’ care trece prin punctul A şi este perpendiculară pe dreapta d este .
6. Ştiind că , să se calculeze . Rezolvare: .
Subiectul II 1. Se consideră matricea . a) Să se verifice egalitatea . b) Să se calculeze . c) Să se arate că . Rezolvare: a) Avem:
. Atunci
, c.c.t.d. b) La pct. a) s-a demonstrat că
. Analog rezultă şi relaţia . Prin urmare
. c) Vom demonstra că pentru orice număr natural nenul n, are loc . Fie predicatul unar P, dat de . Vom demonstra prin inducţie matematică după n că P(n) este o propoziţie adevărată oricare ar fi n număr natural nenul. I. . Conform pct. a), avem
. Aşadar, propoziţia P(1) este adevărată. II. . Ştim că ; înmulţind la stânga ambii membri ai acestei egalităţi cu A, obţinem
(dacă ne folosim de pasul I)
. Prin urmare, . Din I şi II, aplicând principiul inducţiei matematice, rezultă că propoziţia P(n) este adevărată pentru orice număr natural nenul, adică , de unde pentru n=2008 se obţine egalitatea care trebuia demonstrată: .
2. Se consideră că este un inel comutativ, unde
şi . a) Să se arate că elementul neutru al legii de compoziţie ‘’ este 4. b) Să se determine astfel încât între inelele şi să existe un izomorfism de forma . c) Să se rezolve în mulţimea ecuaţia . Rezolvare: a) Numărul este element neutru al legii de compoziţie ‘’ dacă şi numai dacă
, (A). Deci, numărul întreg 4 este element neutru pentru legea de compoziţie ‘’. b) Funcţia este un izomorfism între inelele şi dacă şi numai dacă: (adică f este bijectivă) şi . Atunci
sau . Dar cum , rezultă că pentru există un izomorfism între cele două inele, dat de legea . c) Ecuaţia
este echivalentă, dacă ţinem seama că f este un izomorfism de inele, cu:
.
Subiectul III 1. Se consideră funcţia . a) Să se determine intervalele de monotonie ale funcţiei f. b) Să se determine pentru care . c) Să se determine numărul de rădăcini reale ale ecuaţiei , unde m este un parametru real. Rezolvare: a) Funcţia f este derivabilă pe şi . Avem I. ; II. ; III. . Prin urmare, funcţia f este strict descrescătoare pe intervalul şi strict crescătoare pe intervalul . b) În plus, avem: ; iar (*) . Aplicând teorema lui l’Hopital, obţinem: . Cu aceasta, revenind la calculul limitei (*), obţinem . Rezumând cele de mai sus, rezultă că . Întrucât
rezultă că pentru orice . Deci, .
Tabloul de variaţie al funcţiei f este:
c) Analizând tabloul de variaţie al funcţiei f, rezultă că: I. Pentru ecuaţia nu are soluţii reale; II. Pentru ecuaţia are o soluţie dublă, pe ; III. Pentru ecuaţia are două soluţii reale.
2. Se consideră funcţiile , unde . a) Să se arate că pentru orice , funcţia are primitive strict crescătoare pe . b) Să se calculeze . c) Să se calculeze . Rezolvare: a) Pentru orice , funcţia este continuă pe , ca funcţie care se obţine în urma unor operaţii cu funcţii elementare, cum ar fi compunerea, adunarea sau raportul a două funcţii. Prin urmare, această funcţie admite primitive pe . Întrucât funcţia este strict pozitivă pe , toate primitivele acestei funcţii sunt strict crescătoare pe . b) Avem:
. c) În cazul acestei limite, putem evident presupune că a>3. Atunci avem:
. Aşadar
.
Ultima actualizare ( Luni, 04 Aprilie 2011 18:58 )
|