Retevei rotund Strânge păru-n fund. (căciula) Am două vaci roşii: Când le duc la apă, Se uită acasă; Când le duc acasă, Se uită la apă. (călcâiele)
Am o casă cu patru uşi: Printr-una intru şi prin trei ies afară; Când am terminat, Înăuntru am intrat. (cămaşa)
Am trup, dar n-am corp; Am gât, dar n-am cap; Am mâneci, dar n-am mâini. (cămaşa)
Are gât, dar cap nu are; Are mâini, n-are picioare: Cin' să fie oare? (cămaşa)
Odăiţă meşterită, Pentr-un singur om croită, O intrare, trei ieşiri, Spune-o fără să te miri! (cămaşa)
Corabie plutitoare Pe nisipuri, călătoare! (cămila)
Într-o cuşcă mulţi căţei, Toţi sunt albi şi rotofei - Mama-i pune la mujdei! (căpăţâna de usturoi)
Sprintenă şi delicată Se adapă-nfiorată! (căprioara)
Care gâză stricătoare Apare în luna mai Şi face pagubă mare, De ţipă copacii: “Vai”! (cărăbuşul)
Din pământ mă nasc, În apă mor, În aer mă veştejesc, Şi la foc mă întăresc. (cărămida)
Cutii roşii din pământ, Le-aşezăm în zid la rând! (cărămizile)
Cine din negru se poate face roşu, Ca apoi să devină gri? (cărbunele)
Cu ce plimbăm mai uşor, Copiii pe placul lor? (căruciorul sau trăsurica)
Am un dorobanţ Şi e pus în lanţ. (câinele)
Când e frig, Stă covrig, Iar când vede un motan Sare ca un năzdrăvan! (câinele)
E lânos şi stă la stână Şi pe oi el le adună. (câinele)
Roade oase, Stă în cuşcă, Pe duşmanii săi îi muşcă. (câinele)
Un prieten credincios, Fără frică, bătăios, Hoţul frică de el are Când îi iese în cărare. Poţi să spui cum se numeşte Cel ce curtea ţi-o păzeşte? (câinele)
Animalele din casă Umblă pe sub masă Când se întâlnesc Rău se ciondănesc. (câinele şi pisica)
De ziua ta tu îl primeşti. Oare ce o fi el? (cadoul)
Nu sunt carte, dar am foi Pregătite pentru voi Cu linii sau pătrăţele Să puteţi scrie pe ele. (caietul)
Seamănă c-o zărzărea Da-i mai mare decât ea! (caisa)
Avem în camera noastră, Aşezat cam sub fereastră, O armonică de fier, Cu numele... c___r! (caloriferul)
Are coamă şi nu-i leu, Îl conduc unde vreau eu. Pe spate îi sunt samar Şi-l înham şi la docar. (calul)
Este un prieten bun, El mă duce unde-i spun Cu căpăstru şi cu şa Iarna-mi plimbă sania. (calul)
Mândru, înalt şi frumos, La ochi este luminos; Urechi are, coarne n-are Şi te poartă în spinare. (calul)
O căruţă mare, grea, Netrasă de boi şi cai, Cară tot ce pui în ea! (camionul)
Am o fetiţă Sărutată de toţi pe guriţă. (cana)
Cine poate să-l ajungă Pe acest alergător, Care-şi poartă puii-n pungă? Îl ghiciţi foarte uşor! (cangurul)
N-are minte Dar te prinde. (capcana)
Are barbă, nu-i bărbat. E gata de cocoţat! (capra)
Barbă are, Popă nu-i Coarne are Vacă nu-i. (capra)
Dă şi lapte, E şi joc, Poţi să tai lemne pe ea Şi-n trăsură-o poţi vedea; Cine-i năzdrăvana? (capra)
Într-o casă mică, Cât un ou de bibilică, Locuiesc o mie Şi-n pământ învie. (capsula de mac)
El e sus, are şi ochi Nas şi gură de-l deochi. (capul)
Pe-un arac Am un dovleac Cu şapte găuri, Din care două-s ca un lac. (capul omului)
Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte ca un om Şi cu cât o îndrăgeşti Tot mai mult o foloseşti. (cartea)
Are foi şi nu e pom, Îţi vorbeşte şi nu-i om, Dă exemple, sfaturi multe Celor ce vor să le-asculte! (cartea)
Are foi şi scoarţă Dar nu e copac, Cine-o înţelege Minte are-n cap. (cartea)
E o grădină mândră, semănată Cu poezii, cu glume şi poveşti, Dar nu se lasă lesne vizitată Decât când ştii, copile, să citeşti. (cartea)
Eu ştiu multe, chiar de toate, Şi nu ţin secret nimic; Ţi le spun, ca unui frate, De mă cercetezi un pic. (cartea)
Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi Şi-s aproape nelipsiţi, Când dorim o garnitură Lângă oricare friptură. (cartofii)
Deasupra iarba se-ncurcă Şi sub ea ouă de curcă! (cartofii) În pământ pui unul, doi Şi scoţi toamna muşuroi; Cine-i? (cartoful)
Sub pădure grămădită Şade lumea învelită Ziua de soare fugită, Noaptea de lună pitită. (casa)
Chiar de-şi trece vara toată Sub al său cojoc ţepos, Toamna când l-aruncă jos, Minunat e de bronzată. (castana)
Primăvara îi aprinde Lumânările splendide Toamna fructele îi coace În ţepoase carapace. (castanul)
Am cămăşi nenumărate, Plângi de le dezbraci pe toate! (ceapa)
Am o doamnă în cămară, Cu cosiţele afară. (ceapa)
Am o grasă jupâneasă, Îmbrăcată-n rochii de mătasă. De-ncep a o dezbrăca, Toţi încep a lăcrima. (ceapa)
Boţ ca mărul, Pături ca plăcinta. (ceapa)
Cu picioarele în vânt Şi cu barba în pământ. (ceapa)
Fetişoară Cu rochiţă roşioară, Când prind a te dezbrăca N-am de ce mă bucura Că încep a lăcrima. (ceapa)
Parcă e un măr frumos, Dar păcat că-i mustăcios! (ceapa)
Sus îi vezi pletele, Jos mustăţile Şi-n mijloc cămăşile; Vara stă afară -, Iar iarna-n cămară. (ceapa)
Sus plete, Jos musteţe, La mijloc cămaşe creţe. (ceapa)
Am aici o jucărie, Care cât e vremea ştie, Dar nu face nici un pas Dacă n-o învârt de nas. (ceasornicul)
Ce merge şi tot stă pe loc? (ceasornicul)
Cine bate Şi nu e bătut? (ceasornicul)
Cine bate-ncetinel, Dar nu e bătut defel? (ceasornicul)
Gură n-are, Nici picioare, Câteodată amuţeşte, Dar când merge şi vorbeşte Îl asculţi ca la poruncă: Sari din pat şi mergi la muncă. (ceasornicul)
Zi şi noapte eu muncesc, Nici o clipă nu m-opresc Şi măsor cu grijă mare Lunga timpului cărare. (ceasornicul)
N-are mâini şi totuşi bate, Bate-ntruna, zi şi noapte, Stă oriunde îl vei pune Şi oricând timpul ţi-l spune! (ceasul)
Ticăie la capul tău Şi te trezeşte mereu (ceasul)
Zi şi noapte, Stau de pază; N-am picioare Şi tot umblu; N-am nici mână Şi tot bat. (ceasul)
Scurtă, groasă, un-te duci? Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi? Unde eu mă duc, Tot ţie-ţi aduc. (ceaunul şi cofa)
În aer ramurile-şi are Acest trofeu de vânătoare. (cerbul)
Mândru şi încoronat, Prin poieni este-mpărat! (cerbul)
Încârligat şi-ntortocheat Şi de urechi e agăţat. (cercelul)
Ce-i rotund, Dar fără fund Şi stă pe unul cu fund? (cercul pe butoi)
Umbreluţă albăstrea, Încape lumea sub ea. (cerul)
Care cer n-are stele? (cerul gurii)
Care cheie nu deschide nici o broască? (cheia sol)
În mănuşă sau ciorap Câte degete încap? (cinci)
Unde-s poze mişcătoare Pe o pânză foarte mare? (la cinematograf)
Cu basc roşu şi în frac Ciocăneşte un copac - Scurt şi iute, ca să vadă Inima-i de nu-i bolnavă. (ciocănitoarea)
Vine “doctoru”-n pădure Cu fes roş şi cu secure! (ciocănitoarea)
Către soare se avântă Dimineaţa-n zori şi cântă. (ciocârlia)
Bunicuţul de la ţară Are un prieten bun Bate cu el multe cuie, Face gardul de la drum. (ciocanul)
În grădina lui Pandele E un pom plin cu mărgele, La culoare-s roşii toate Cu codiţe-mperecheate. (cireşele)
Frunze n-are, Nu-i nici floare. În păduri şi pe ogor, Prin grădini şi-n deal la vie Stă mereu într-un picior. (ciuperca)
După ploaie, la plimbare, Cu umbrele mici... de soare! (ciupercile)
De picioare-l strâng cu mâna Şi el încleştează gura. (cleştele)
Păhărel de oţel Stă la gâtul unui miel: Când elevii vin de-acasă Îndată îi cheamă-n clasă! (clopoţelul)
Are mama o ulcea Cu ceşcuţe lângă ea; Ceştile sunt toate vii, Drăgălaşe, aurii! (cloşca cu pui)
Luceşte, sclipeşte, Pe câmpii goneşte, Retează tot ce-nfloreşte. (coasa)
Slăbănoaga fânu-l frânge, Iar colţata-n urmă-l strânge! (coasa şi grebla)
Ia gândiţi-vă, copii, Cine merge printre trestii Şi din apă se hrăneşte Prinzând câte-un pui de peşte? (cocostârcul)
Am un ceas cu pieptene Şi-n coadă c-o secere; Cine-i? (cocoşul)
Cât e vara – cucurigu! Cucurigu - când dă frigu! Cine-i frate dumnealui? Cum îl cheamă? Poţi să-mi spui? (cocoşul)
Cavaler împintenat, Sus, pe gard, stă cocoţat Şi tot strigă prin vecini Că e şef peste găini! (cocoşul)
La cap pieptene Şi la coadă secere La grumaz coş cu grăunţe. (cocoşul)
La trup pepene, La cap pieptene, La coadă secere, La picioare răşchitoare, Împunge cu clonţu-n soare. (cocoşul)
Păsărică elegantă, Cu pieptar catifelat, Coada-şi mişcă ziua toată Bătând tactul regulat! (codobatura)
Umblă pe la noi prin lan Un camion cam năzdrăvan; Grânele le seceră, Spicele le treieră! (combina)
Miezul e floare spumoasă, Iar în jur frunze de varză! (conopida)
Ce localitate oare Pare-a fi pe val de mare? (Corabia)
O căsuţă ascuţită Stă pe beţe sprijinită! (cortul)
Cine zi şi noapte tutun fumează Şi nu se mai satură? (coşul)
Ciutur-mutur cel bătrân Şade sus şi bea tutun. (coşul)
Sus pe casă aşezat Şi fumează ne-ncetat. (coşul)
Zboară Stanca prin livadă Cu o daltă-n loc de coadă! (coţofana sau ţarca)
Roş, albastru sau vărgat, Stă întins pe lângă pat! (covorul)
Mama sau bunica-l face, Îl frământă şi îl coace. Cu stafide, nuci sau mac. Aţi ghicit! E... (cozonacul)
Bucăţică de cărbune, Cu veşmânt de lemn, Pe hârtie lasă urme Scriind orice semn. (creionul)
Drept, înalt şi subţirel Cu veşmânt de lemn pe el, Are vârful de cărbune Pe hârtie multe spune. (creionul)
Cine urme albe lasă Pe tabla neagră din clasă? (creta)
State albe ca de nea Se văd în grădina mea! (crinii albi)
O şopârlă de cinci coţi, Hai, ghiceşte-o dacă poţi. (crocodilul)
Cine le face pe toate cu măsură? (Croitorul)
Cine-şi cântă numele Prin toate pădurile? (cucul)
Cine umblă mult prin lume Şi se tot strigă pe nume? (cucul)
Singuratic şi hai-hui, Îşi cântă numele lui! (cucul)
Ce holbată şi sfioasă Toată ziua şade-n casă? (cucuveaua)
Stă în casă şi în clasă, Poartă haine şi nu-i pasă! (cuierul)
Cine intră-n casă, Dar capul afară-şi lasă? (cuiul)
Hoţul intră-n casă, Şi capul afară-şi lasă. (cuiul)
Cine ţine bine-n gură Tava plină de friptură? (cuptorul)
Şade moşul sub uluc Şi fumează din ciubuc; Apoi, după ce-a fumat, Îl hrănesc cu aluat. (cuptorul)
Am o pasăre rotată Stă cu coada învolburată Şi te-aleargă în curtea toată. (curcanul)
Cine-i mândru şi-nfoiat Şi cu moţ de nas legat? (curcanul)
Am un brâu vărgat De cer spânzurat. (curcubeul)
Brâu arcuit, vărgat, Splendid colorat, Pe cer luminat. (curcubeul)
Năframă vărgată Peste mare-aruncată. (curcubeul)
Sus pe cer s-a arătat Un covor încovoiat! (curcubeul)
Ce este ziua cerc, Iar noaptea se face şarpe? (cureaua pantalonilor)
Am o frunză care te omoară. (cuţitul)
Deşi-i mic şi subţirel, Toţi se tem şi fug de el! (cuţitul)
|