|
Iese moşul din colibă
Cu nasul plin de mămăligă.
(făcăleţul)
Cocostârcul din câmpie
Scoate apă dar n-o bea
Bucuros ţi-o lasă ţie
Şi oricui ar vrea s-o bea!
(fântâna cu cumpănă)
Lungul urcă şi coboară
În scrânciob i-o fetişcană!
(fântâna cu cumpănă)
Cine-i munteanul fălos
Care-aruncă jir pe jos?
(fagul)
Cine stă pe ţărm la mare
Şi privirea nu-şi abate,
Călăuză de vapoare
Şi pe ceaţă şi în noapte?
(farul)
Albă păsăruică,
Pe arac se urcă;
N-are aripioare,
N-are nici picioare.
(fasolea)
Nu e carne, dar e grasă,
Se cocoaţă pe arac
Şi de toamna stă în sac.
(fasolea)
Şade baba pe arac
Şi-şi ţine boabele-n sac,
Şi-i atâta de bătrână,
Că-i cad dinţii în ţărână.
(fasolea)
Cavaler de la paradă
Are coada cât o spadă!
(fazanul)
Nici afară,
Nici în cer,
Nici pe pământ.
(fereastra)
Are dinţi mulţi şi mititei
Şi nu suferă niciodată de ei.
(fierăstrăul)
Cine are dinţi mulţi,
Puternici şi ascuţiţi,
Dar de durere feriţi?
(fierăstrăul)
Nu-i pisică, nici căţel
Are dinţii de oţel!
(fierăstrăul)
Buchet tare de vergele
Ţine beton între ele!
(fierul beton)
Ce trăieşte după moarte
Şi-altul vrea ca s-o tot poarte?
(floarea)
Care floare
Parcă-i soare?
(floarea soarelui)
O mie de frăţiori,
O mie de dinţişori
Stau înfipţi câte şi-o mie
Într-un fund de farfurie.
(floarea soarelui)
Stau pe baltă ouă sparte,
Între frunze mari şi late!
(florile de nufăr)
Cioburi mici de cer senin
Printre frunze de pelin
Te imploră-n trei cuvinte
Să le porţi mereu în minte.
(florile de nu-mă-uita sau miozotis)
Albe, mici zâmbesc în soare
De prin şanţuri ori răzoare,
De unde le-au lepădat
Rândunelele ce s-au schimbat.
(florile de rochiţa-rândunicii)
În pădure naşte,
În pădure creşte,
Vine-acasă şi horeşte.
(fluierul)
Subţirel şi găurit
Te îndeamnă la horit;
Cine-i, aţi ghicit?
(fluierul ciobănesc)
Colorat e ca o floare,
Trupul fin şi mic îl are,
Zboară vara pe câmpie,
Spuneţi ce-ar putea să fie.
(fluturele)
Parcă-i floare zburătoare
Şi are şase picioare!
(fluturele)
La masă făr de mine nu stai,
Totuşi nu vrei să mă ai;
Când mă ai, chiar te grăbeşti
De mine să te lipseşti.
(foamea)
Ce separă unindu-se?
(foarfeca)
Cuţitaşe cu inele
Taie pielea în curele!
(foarfeca)
Toată este numai gură
Părul de pe frunte-ţi fură.
(foarfeca)
O păpuşă gogonată
Stă pe gheaţă înfăşată!
(foca)
Am un bour roşu:
Unde paşte
Multă vreme
Se cunoaşte.
(focul)
Armăsar aprig şi roşu;
Dacă paşte
Se cunoaşte
Şi pe unde se opreşte
Iarba-un an nu mai creşte.
(focul)
Cât de mic,
Dar noaptea tot se vede.
(focul)
Galben, roşu la culoare,
Licurici lasă să zboare!
(focul)
Unde doarme boul roşu,
Nu mai creşte iarbă verde.
(focul)
Vântu-l stinge
Vântul îl încinge.
(focul)
Popa-n casă,
Pletele-i pe casă.
(focul şi fumul)
Tatăl încă nu s-a născut,
Şi copilul i-aleargă prin sat.
(focul şi fumul)
Are ciocu-ncrucişat,
Desface conul de brad!
(forfecuţa)
Prin pădure sau grădină
Între fructe e regină,
Roşie şi pistruiată,
Cu aromă delicată.
(fraga sau căpşuna) Iepurilă încălţat
Stă la margine de sat.
(fricosul)
Tortul, untul, fripturica
Le-a vârât în el mămica,
Pare un dulap vopsit,
Înăuntru-i ger cumplit.
(frigiderul)
Înaintea cui
Trebuie să-şi scoată fiecare pălăria?
(Frizerul)
Tunde cu îndemânare
Şi îţi face şi cărare
O frizură să-ţi stea bine
Nu-l întrece orişicine.
(frizerul)
Ce cade-n apă
Şi nu face stropi?
(frunza)
Vara stă în soare,
Verde şi fremătătoare,
Dar în iarna grea
E sub strat de nea.
(frunza)
Săgeata împăratului
Sparge casa dracului.
(fulgerul)
Un balaur roş, de pară,
A ieşit din nori afară!
(fulgerul)
Parc-ar fi nişte petale,
Ori steluţe ce dansează
Norii le presară iarna
Şi pe gene ţi le-aşază.
(fulgii de nea)
Ce trece prin pod
Şi nu hodorogeşte?
(fumul)
E albastru, ba e sur;
Urcă-n aer binişor
Fără aripi sau motor.
(fumul)
În foc s-a născut,
De foc a fugit,
De foc despărţit,
Iute a murit.
(fumul)
Nu e abur, nu e nor,
Dar la fel e de uşor!
(fumul)
Ori îi iarnă, ori îi vară,
Suie-n pod fără de scară.
(fumul)
Se suie moşul în pod
Fără scară,
Fără mâini
Şi fără picioare.
(fumul)
Am o capră cu trei coarne
Claia vrea să o răstoarne,
Alte ori ia paie-n gură
Şi le-aruncă-n car sau şură!
(furca)
Este mică chiar de tot,
Dacă treci, o calci sub toc,
Dar la ea în muşuroi
Face treaba ca şi noi.
(furnica)
Mică, dar voinică,
În spate ridică
Sacul cu povară,
Să-l ducă la moară.
(furnica)
Mică e şi harnică,
Dar nu-i deloc darnică.
(furnica)
Toată vara a lucrat
Hrană multă a adunat.
Mărunţică, aşa e ea,
Face munca cea mai grea.
(furnica)
Trec grăbite pe cărare
Patru sute de picioare.
Cine-s?
(furnicile)
Trei mărgele, doar, pe-o aţă
Se mişcă plină de viaţă!
(furnica)
Şarpe lung de cauciuc
Varsă apa unde-l duc!
(furtunul)
|
Ghicitori 
