|
Ca făina, alb se cerne,
Albă cergă ea aşterne.
(zăpada)
Laptele gerului,
Sub streaşina cerului.
(zăpada)
Moale, albă şi pufoasă,
Pentru câmp e haină groasă.
(zăpada)
Nu-i făină, dar se cerne;
Nu-i covor, dar se aşterne.
(zăpada)
Cu coamă şi trup vărgat
Pare un căluţ ciudat.
Cine este, l-aţi aflat?
(zebra)
Degetele, buni frăţâni
Câte-s la-amândouă mâini?
(zece)
Cine-mi spune dintr-o dată
Câte colţuri are-o roată?
(zero)
Am un prieten priceput
De toată lumea ştiut;
Îmi dă sfaturi şi îmi spune
Tot ce se petrece-n lume.
(ziarul)
Ce se micşorează pe măsură ce creşte?
(ziua, luna, anul, viaţa)
Am o cloşcă,
C-o aripă neagră şi una albă.
Cu cea neagră îşi adună puii,
Cu cea albă îi împrăştie.
(Ziua şi noaptea)
Cine-i albă şi neagră,
Caldă şi rece,
Vine şi trece?
(Ziua şi noaptea)
Două fete-mi poartă salbă
Una-i neagră, alta-i albă.
Ne-ncetat se tot alungă
Şi nu pot să se ajungă.
(Ziua şi noaptea)
Sunt două surori în lume,
Neasemenea la nume:
Una-i albă, luminată,
Ş-alta neagră-ntunecată;
Se gonesc prin lumea lungă,
Şi nu pot să se ajungă.
(ziua şi noaptea)
Vaca neagră intră-n sat,
Toată lumea s-a culcat;
Vaca albă când soseşte,
Toată lumea se trezeşte.
(ziua şi noaptea)
Nu-i băiat ca să nu-l ştie.
Făurit e din hârtie,
Vânt puternic vrea şi sfoară
Şi-atunci zbârnâie şi zboară.
(zmeul)
Nu-i pasăre şi totuşi zboară
Dacă-l ţii bine de sfoară.
(zmeul)
Pâlnii roşii şi albastre
Stau pe gardurile noastre!
(zorelele)
|
