Ghicitori ordonate alfabetic - C

Imprimare

Retevei rotund
Strânge păru-n fund.
(căciula)


Am două vaci roşii:
Când le duc la apă,
Se uită acasă;
Când le duc acasă,
Se uită la apă.
(călcâiele)


Am o casă cu patru uşi:
Printr-una intru şi prin trei ies afară;
Când am terminat,
Înăuntru am intrat.
(cămaşa)


Am trup, dar n-am corp;
Am gât, dar n-am cap;
Am mâneci, dar n-am mâini.
(cămaşa)


Are gât, dar cap nu are;
Are mâini, n-are picioare:
Cin' să fie oare?
(cămaşa)


Odăiţă meşterită,
Pentr-un singur om croită,
O intrare, trei ieşiri,
Spune-o fără să te miri!
(cămaşa)


Corabie plutitoare
Pe nisipuri, călătoare!
(cămila)


Într-o cuşcă mulţi căţei,
Toţi sunt albi şi rotofei -
Mama-i pune la mujdei!
(căpăţâna de usturoi)


Sprintenă şi delicată
Se adapă-nfiorată!
(căprioara)


Care gâză stricătoare
Apare în luna mai
Şi face pagubă mare,
De ţipă copacii: “Vai”!
(cărăbuşul)


Din pământ mă nasc,
În apă mor,
În aer mă veştejesc,
Şi la foc mă întăresc.
(cărămida)


Cutii roşii din pământ,
Le-aşezăm în zid la rând!
(cărămizile)


Cine din negru se poate face roşu,
Ca apoi să devină gri?
(cărbunele)


Cu ce plimbăm mai uşor,
Copiii pe placul lor?
(căruciorul sau trăsurica)


Am un dorobanţ
Şi e pus în lanţ.
(câinele)


Când e frig,
Stă covrig,
Iar când vede un motan
Sare ca un năzdrăvan!
(câinele)


E lânos şi stă la stână
Şi pe oi el le adună.
(câinele)


Roade oase,
Stă în cuşcă,
Pe duşmanii săi îi muşcă.
(câinele)


Un prieten credincios,
Fără frică, bătăios,
Hoţul frică de el are
Când îi iese în cărare.
Poţi să spui cum se numeşte
Cel ce curtea ţi-o păzeşte?
(câinele)


Animalele din casă
Umblă pe sub masă
Când se întâlnesc
Rău se ciondănesc.
(câinele şi pisica)


De ziua ta tu îl primeşti.
Oare ce o fi el?
(cadoul)


Nu sunt carte, dar am foi
Pregătite pentru voi
Cu linii sau pătrăţele
Să puteţi scrie pe ele.
(caietul)


Seamănă c-o zărzărea
Da-i mai mare decât ea!
(caisa)


Avem în camera noastră,
Aşezat cam sub fereastră,
O armonică de fier,
Cu numele... c___r!
(caloriferul)


Are coamă şi nu-i leu,
Îl conduc unde vreau eu.
Pe spate îi sunt samar
Şi-l înham şi la docar.
(calul)


Este un prieten bun,
El mă duce unde-i spun
Cu căpăstru şi cu şa
Iarna-mi plimbă sania.
(calul)


Mândru, înalt şi frumos,
La ochi este luminos;
Urechi are, coarne n-are
Şi te poartă în spinare.
(calul)


O căruţă mare, grea,
Netrasă de boi şi cai,
Cară tot ce pui în ea!
(camionul)


Am o fetiţă
Sărutată de toţi pe guriţă.
(cana)


Cine poate să-l ajungă
Pe acest alergător,
Care-şi poartă puii-n pungă?
Îl ghiciţi foarte uşor!
(cangurul)


N-are minte
Dar te prinde.
(capcana)


Are barbă, nu-i bărbat.
E gata de cocoţat!
(capra)


Barbă are,
Popă nu-i
Coarne are
Vacă nu-i.
(capra)


Dă şi lapte,
E şi joc,
Poţi să tai lemne pe ea
Şi-n trăsură-o poţi vedea;
Cine-i năzdrăvana?
(capra)


Într-o casă mică,
Cât un ou de bibilică,
Locuiesc o mie
Şi-n pământ învie.
(capsula de mac)


El e sus, are şi ochi
Nas şi gură de-l deochi.
(capul)


Pe-un arac
Am un dovleac
Cu şapte găuri,
Din care două-s ca un lac.
(capul omului)


Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte ca un om
Şi cu cât o îndrăgeşti
Tot mai mult o foloseşti.
(cartea)


Are foi şi nu e pom,
Îţi vorbeşte şi nu-i om,
Dă exemple, sfaturi multe
Celor ce vor să le-asculte!
(cartea)


Are foi şi scoarţă
Dar nu e copac,
Cine-o înţelege
Minte are-n cap.
(cartea)


E o grădină mândră, semănată
Cu poezii, cu glume şi poveşti,
Dar nu se lasă lesne vizitată
Decât când ştii, copile, să citeşti.
(cartea)


Eu ştiu multe, chiar de toate,
Şi nu ţin secret nimic;
Ţi le spun, ca unui frate,
De mă cercetezi un pic.
(cartea)

 

Buni sunt copţi, fierţi şi prăjiţi
Şi-s aproape nelipsiţi,
Când dorim o garnitură
Lângă oricare friptură.
(cartofii)

Deasupra iarba se-ncurcă
Şi sub ea ouă de curcă!
(cartofii)


În pământ pui unul, doi
Şi scoţi toamna muşuroi;
Cine-i?
(cartoful)


Sub pădure grămădită
Şade lumea învelită
Ziua de soare fugită,
Noaptea de lună pitită.
(casa)


Chiar de-şi trece vara toată
Sub al său cojoc ţepos,
Toamna când l-aruncă jos,
Minunat e de bronzată.
(castana)


Primăvara îi aprinde
Lumânările splendide
Toamna fructele îi coace
În ţepoase carapace.
(castanul)


Am cămăşi nenumărate,
Plângi de le dezbraci pe toate!
(ceapa)


Am o doamnă în cămară,
Cu cosiţele afară.
(ceapa)


Am o grasă jupâneasă,
Îmbrăcată-n rochii de mătasă.
De-ncep a o dezbrăca,
Toţi încep a lăcrima.
(ceapa)


Boţ ca mărul,
Pături ca plăcinta.
(ceapa)


Cu picioarele în vânt
Şi cu barba în pământ.
(ceapa)


Fetişoară
Cu rochiţă roşioară,
Când prind a te dezbrăca
N-am de ce mă bucura
Că încep a lăcrima.
(ceapa)


Parcă e un măr frumos,
Dar păcat că-i mustăcios!
(ceapa)


Sus îi vezi pletele,
Jos mustăţile
Şi-n mijloc cămăşile;
Vara stă afară -,
Iar iarna-n cămară.
(ceapa)


Sus plete,
Jos musteţe,
La mijloc cămaşe creţe.
(ceapa)


Am aici o jucărie,
Care cât e vremea ştie,
Dar nu face nici un pas
Dacă n-o învârt de nas.
(ceasornicul)


Ce merge şi tot stă pe loc?
(ceasornicul)


Cine bate
Şi nu e bătut?
(ceasornicul)


Cine bate-ncetinel,
Dar nu e bătut defel?
(ceasornicul)


Gură n-are,
Nici picioare,
Câteodată amuţeşte,
Dar când merge şi vorbeşte
Îl asculţi ca la poruncă:
Sari din pat şi mergi la muncă.
(ceasornicul)


Zi şi noapte eu muncesc,
Nici o clipă nu m-opresc
Şi măsor cu grijă mare
Lunga timpului cărare.
(ceasornicul)


N-are mâini şi totuşi bate,
Bate-ntruna, zi şi noapte,
Stă oriunde îl vei pune
Şi oricând timpul ţi-l spune!
(ceasul)


Ticăie la capul tău
Şi te trezeşte mereu
(ceasul)


Zi şi noapte,
Stau de pază;
N-am picioare
Şi tot umblu;
N-am nici mână
Şi tot bat.
(ceasul)


Scurtă, groasă, un-te duci?
Ars în fund, ce-ai să mă-ntrebi?
Unde eu mă duc,
Tot ţie-ţi aduc.
(ceaunul şi cofa)


În aer ramurile-şi are
Acest trofeu de vânătoare.
(cerbul)


Mândru şi încoronat,
Prin poieni este-mpărat!
(cerbul)


Încârligat şi-ntortocheat
Şi de urechi e agăţat.
(cercelul)


Ce-i rotund,
Dar fără fund
Şi stă pe unul cu fund?
(cercul pe butoi)


Umbreluţă albăstrea,
Încape lumea sub ea.
(cerul)


Care cer n-are stele?
(cerul gurii)


Care cheie nu deschide nici o broască?
(cheia sol)


În mănuşă sau ciorap
Câte degete încap?
(cinci)


Unde-s poze mişcătoare
Pe o pânză foarte mare?
(la cinematograf)


Cu basc roşu şi în frac
Ciocăneşte un copac -
Scurt şi iute, ca să vadă
Inima-i de nu-i bolnavă.
(ciocănitoarea)


Vine “doctoru”-n pădure
Cu fes roş şi cu secure!
(ciocănitoarea)


Către soare se avântă
Dimineaţa-n zori şi cântă.
(ciocârlia)


Bunicuţul de la ţară
Are un prieten bun
Bate cu el multe cuie,
Face gardul de la drum.
(ciocanul)


În grădina lui Pandele
E un pom plin cu mărgele,
La culoare-s roşii toate
Cu codiţe-mperecheate.
(cireşele)


Frunze n-are,
Nu-i nici floare.
În păduri şi pe ogor,
Prin grădini şi-n deal la vie
Stă mereu într-un picior.
(ciuperca)


După ploaie, la plimbare,
Cu umbrele mici... de soare!
(ciupercile)


De picioare-l strâng cu mâna
Şi el încleştează gura.
(cleştele)


Păhărel de oţel
Stă la gâtul unui miel:
Când elevii vin de-acasă
Îndată îi cheamă-n clasă!
(clopoţelul)


Are mama o ulcea
Cu ceşcuţe lângă ea;
Ceştile sunt toate vii,
Drăgălaşe, aurii!
(cloşca cu pui)


Luceşte, sclipeşte,
Pe câmpii goneşte,
Retează tot ce-nfloreşte.
(coasa)


Slăbănoaga fânu-l frânge,
Iar colţata-n urmă-l strânge!
(coasa şi grebla)


Ia gândiţi-vă, copii,
Cine merge printre trestii
Şi din apă se hrăneşte
Prinzând câte-un pui de peşte?
(cocostârcul)


Am un ceas cu pieptene
Şi-n coadă c-o secere;
Cine-i?
(cocoşul)


Cât e vara – cucurigu!
Cucurigu - când dă frigu!
Cine-i frate dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?
(cocoşul)


Cavaler împintenat,
Sus, pe gard, stă cocoţat
Şi tot strigă prin vecini
Că e şef peste găini!
(cocoşul)


La cap pieptene
Şi la coadă secere
La grumaz coş cu grăunţe.
(cocoşul)


La trup pepene,
La cap pieptene,
La coadă secere,
La picioare răşchitoare,
Împunge cu clonţu-n soare.
 (cocoşul)


Păsărică elegantă,
Cu pieptar catifelat,
Coada-şi mişcă ziua toată
Bătând tactul regulat!
(codobatura)


Umblă pe la noi prin lan
Un camion cam năzdrăvan;
Grânele le seceră,
Spicele le treieră!
(combina)


Miezul e floare spumoasă,
Iar în jur frunze de varză!
(conopida)


Ce localitate oare
Pare-a fi pe val de mare?
(Corabia)


O căsuţă ascuţită
Stă pe beţe sprijinită!
(cortul)


Cine zi şi noapte tutun fumează
Şi nu se mai satură?
(coşul)


Ciutur-mutur cel bătrân
Şade sus şi bea tutun.
(coşul)


Sus pe casă aşezat
Şi fumează ne-ncetat.
(coşul)


Zboară Stanca prin livadă
Cu o daltă-n loc de coadă!
(coţofana sau ţarca)


Roş, albastru sau vărgat,
Stă întins pe lângă pat!
(covorul)


Mama sau bunica-l face,
Îl frământă şi îl coace.
Cu stafide, nuci sau mac.
Aţi ghicit! E...
(cozonacul)


Bucăţică de cărbune,
Cu veşmânt de lemn,
Pe hârtie lasă urme
Scriind orice semn.
(creionul)


Drept, înalt şi subţirel
Cu veşmânt de lemn pe el,
Are vârful de cărbune
Pe hârtie multe spune.
(creionul)


Cine urme albe lasă
Pe tabla neagră din clasă?
(creta)


State albe ca de nea
Se văd în grădina mea!
(crinii albi)


O şopârlă de cinci coţi,
Hai, ghiceşte-o dacă poţi.
(crocodilul)


Cine le face pe toate cu măsură?
(Croitorul)


Cine-şi cântă numele
Prin toate pădurile?
(cucul)


Cine umblă mult prin lume
Şi se tot strigă pe nume?
(cucul)


Singuratic şi hai-hui,
Îşi cântă numele lui!
(cucul)


Ce holbată şi sfioasă
Toată ziua şade-n casă?
(cucuveaua)


Stă în casă şi în clasă,
Poartă haine şi nu-i pasă!
(cuierul)


Cine intră-n casă,
Dar capul afară-şi lasă?
(cuiul)


Hoţul intră-n casă,
Şi capul afară-şi lasă.
(cuiul)


Cine ţine bine-n gură
Tava plină de friptură?
(cuptorul)


Şade moşul sub uluc
Şi fumează din ciubuc;
Apoi, după ce-a fumat,
Îl hrănesc cu aluat.
(cuptorul)


Am o pasăre rotată
Stă cu coada învolburată
Şi te-aleargă în curtea toată.
(curcanul)


Cine-i mândru şi-nfoiat
Şi cu moţ de nas legat?
(curcanul)


Am un brâu vărgat
De cer spânzurat.
(curcubeul)


Brâu arcuit, vărgat,
Splendid colorat,
Pe cer luminat.
(curcubeul)


Năframă vărgată
Peste mare-aruncată.
(curcubeul)


Sus pe cer s-a arătat
Un covor încovoiat!
(curcubeul)


Ce este ziua cerc,
Iar noaptea se face şarpe?
(cureaua pantalonilor)


Am o frunză care te omoară.
(cuţitul)


Deşi-i mic şi subţirel,
Toţi se tem şi fug de el!
(cuţitul)