Povestea lui Moș Crăciun

Scris de Aura Dan   
Joi, 11 Decembrie 2014 12:01
Imprimare

Într-o iarnă din vechimea dusă,
Într-un an oarecare, povestea-i adusă.
Ascultaţi şi luaţi, vă rog, aminte,
Poate că va fi folos, chiar şi dacă-s doar cuvinte...

Copiii noştri mici, care-s necopţi,
Vor duce ei povestea, până la nepoţi.
Vor crede-n ea copii din lumea întreagă,
Credeţi şi voi, măi fraţi, că nu-i de glumă, dragă!

Un bătrân din lumea soarelui răsare,
Mergea încet, încet, pe-un drum  făr’ de-o zare.
Era tare amărât, gârbovit şi obosit,
În spate ducea el, un sac mare şi cârpit.

Sacul era tare ros,
De vreun câine, ca pe-un os.
El târa sacu-ntr-o doară,
Singur călător prin ţară.

Deodată moşul nostru,
Cum era el ca un astru,
Vede cum alături lui,
Doi copii ai nimănui...

Lângă el, doi băieţei
Tot amărâţi şi rupţi şi ei,
Mergeau toţi trei, săraci şi trişti
Plângând aproape, pesimişti.

Văzând asta, dragul moş,
A-ntrebat cei copilaşi:
- De ce sunteţi supăraţi
Dragii mei, măi băieţaşi?

- Fiindcă mama e bolnavă
Şi tata trage să moară.
Iar noi doi, n-avem mâncare
Nici hăinuţe pe spinare.

Bătrânelul lăcrima şi pe dată plănuia,
Pentru ai lui prieteni mici, ceva...
Lucrul cel mărinimos,
Venit din suflet de moş inimos:

„La noapte, acas’ la mine,
Voi munci cum se cuvine,
Voi face hăinuţe bune, jucării
Pentru aceşti doi copii.

Să le fac mâine, multe, multe bucurii.
Fiindcă ei nu ştiu sărmanii, cum au unii banii.
Sunt săraci ca vai de ei,
Dragii mei, cei nepoţei!”

La un capăt de drumeag
Moşul cu al lui toiag
Se desparte de copii
Hotărât să facă el,promisele bucurii.

Şi toată nopticica a lucrat şi-a tot lucrat
Punând într-un sac purtat,
Jucării rudimentare,
Brute, din lemn tare.

Ştia că aceste mici nimicuri,
Vor aduce zâmbete, plăceri, pe chipuri
Celor doi copii săraci,
Ce nu ştiau ce-nseamnă să te joci...

A doua zi dimineaţă,
Prin nămeţi, zloată şi gheaţă,
Bătrânelul a pornit din nou uşor,
Cu sacul plin de of şi dor.

Mergea greoi, cu tălpile-i rănite
Şi gândurile negre, răvăşite,
La copiii mulţi, cei amărâţi
Să ducă daruri, tot printre nămeţi.

Ne mai putând de oboseală,
Se-ntinde pe zăpada goală.
Fiind oprit moşul, la răscrucea drumurilor rară.
Şi adoarme imediat, lângă a lui comoară.

Doarme moşul şi visează întruna,
Cum cineva îi  întinde mări, mâna...
Se făcea că bunul Dumnezeu,
Vine-n vis, aşa cum vine el mereu.

Dumnezeu spuse moşului, încet şi-n şoaptă:
- Moş bătrân cu inimaţi mare, ce-aşteaptă,
c-ai fostcu acei copii  mărinimos
De acum-nainte, nu vei merge niciodată, pe jos.

Şi  fiindcă ai fost milos cu suferinţa lor,
Vei aduce bucurii, tuturor copiilor ...
Vei avea de acum ce dărui,
Mereu, mereu, zi de zi,

Bătrânelul, bun, sărac,
Cu jucării din lemn în sac,
La trezirea lui din somn,
Doamne,  ce miracol, dat de domn!

În jurul lui şi împrejur,
Imaginaţie creată sub un mur...
Moşul vede visul cel real,
Irealul cel sperat, un pur vital...

Acum el e  curat, îmbrăcat bogat,
În roşu colorat, foarte-ndestulat.
Barba-i năclăită ieri, acum strălucea,
Dalbă, moale şi pufoasă, ea era.

Acum avea la dispoziţia lui,
O mare sanie, a nu ştiu cui,
Şi mulţi reni ageri s-o tragă
Pe ea şi pe el, prin zăpadă.

Iar în sacul ros, cu jucării sărăcăcioase,
Cele din lemn şi aţoase,
Erau acum colorate luminiţe,
Şi mătăsuri la fetiţe.

Pentru băieţeiii mici, animale colorate,
Şi-ngeraşi cu aripi-nalte.
Făcute toate din arnici,
Vise mari şi licurici,

Mai erau în sacul plin acum,
Doar flori bune şi vise împlinite, deloc scrum
Erau acolo şi multe alte dulciuri îmbelşugate
Pentru mulţi copii mai nevoiaşi, din sate.

Nevenindu-i să creadă, bătrânelul iubitor,
Fericit foarte, dădu zor
Şi nemaiaşteptând nimic, fuga-fuguţa
Şi-a golit repede în curtea lor, trăistuţa.

A împărţit daruri multe
La copiii cei cuminţi, de la şes şi de la munte
Jucării şi dulciurele, multe ele,
La băieţei şi la fete, că-s micuţe şi cochete...

Când sacul era gol, fugea acasă
Să-l umple iar, cu tot ce avea şi-o nouă şansă.
Aici  îl aşteptau piticii făurind jucării şi piticelele,
Care făceau şi ele, hăinuţele şi dulciurile...

Aşa se întâmplă an de an, mereu,
Credeţi, l-am văzut şi eu,
Pe moşul bun şi blând cu sacu-n spate,
Cum tot aleargă până nu mai poate...

În noaptea de Crăciun, dacă veţi fi cuminţi
Şi veţi dormi ascultători în pătuţuri fierbinţi,
Moşul cel mărinimos va veni la toţi, va dărui
Daruri, mii şi mii,

Aşteptaţi-l, copii!!!