Scris de Cristina Vu?can   
Sâmbătă, 09 Octombrie 2010 17:24
PDF Imprimare Email
Cum se gndea c? moartea ca mine-o s?-l r?pun?,
B?trnul ?i adun? feciorii s? le spun?:
- Vede?i m?nunchiul ?sta puternic de s?ge?i
Legate mpreun??... Ia rupe?i-l, b?ie?i!
S-a str?duit zadarnic feciorul cel mai mare
?i-a spus: - S?-ncerce al?ii! Eu nu m? simt n stare.
Se opinti, la rndu-i, din r?sputeri, mezinul;
Se chinui ?i prslea, dar n zadar fu chinul,
C?ci mald?rul r?mase ntreg, nebiruit;
O singur? s?geat? m?car nu s-a clintit.
- Ce sl?b?nogi! le spuse b?trnul. Ve?i vedea
Ce poate, la nevoie, ?i neputin?a mea...
Credeau c? se ascunde vreo glum? dedesupt;
Dar, desf?cnd m?nunchiul, el rnd pe rnd le-a rupt.
- A?i n?eles c? pilda la dragoste v?-ndeamn?.
Tr?i?i n armonie! Unirea, for??-nseamn?...

E ?ubred? puterea cnd nu-i unit? snop.
Ce-nseamn?-un strop? Nimica! Dar un noian, potop!