Scris de Cristina Vu?can   
Duminică, 10 Octombrie 2010 09:32
PDF Imprimare Email
Monarhul dobitoacelor, n?prasnic,
Voia s? dea, de ziua lui, un praznic
?i chibzui s? fac? o mare vn?toare,
De ur?i, de cerbi, de lupi, de c?prioare
?i de mistre?i,
C? el nu-?i pierde vremea cu vr?bii sau sticle?i.
?i, ca s? scoat? grabnic vnatul din unghere,
L-a pus pe M?g?ril? ntr-un tufi?, s? zbiere.
Iar cnd porni s? rag? din r?sputeri M?garul,
Dezl?n?uit deodat?, ca viforul n toi,
Ai fi jurat c? sun? din surle tot Tartarul*,
Ca-n ziua Judec??ii de apoi.
De r?gete-ngrozindu-se de-a binele,
Pornind nnebunite spre z?voi,
C?deau n gheara Leului jivinele.
- Vezi ce f?cui, i zise, prin r?getele mele?
- Da, i r?spunse Leul, cumplit ai mai r?git,
C? eu
- Ct sunt de Leu -
M-a? fi-ngrozit,
De nu aveam - ca toate jivinele - habar
C? e?ti, a?a cum e?ti, doar un m?gar...
De-ar fi-ndr?znit, se sup?ra M?garul
De spuse ?i de ton;
Dar, chibzuit, ?i-a ndurat amarul,
C? nu-i, de felul lui, un fanfaron.

* Not?. Infernul.