Pagina principal? Fabule Liliacul ?i cele dou? nev?stuici - Jean de la Fontaine
 

Liliacul ?i cele dou? nev?stuici - Jean de la Fontaine

Scris de Cristina Vu?can   
Duminică, 10 Octombrie 2010 09:41
PDF Imprimare Email
Un Liliac, zbur?t?cind ca un n?uc,
Era s? dea-ntr-o sear? de bucluc,
C?ci nimeri, pe-o ferestruic?,
ntr-un culcu? de nev?stuic?.
Cum nu era cu neamul guzganilor n pace,
Ea ?i s?ri la dnsul s?-l n?face.
- Cutezi s? vii aici, cnd neamul t?u
A c?utat, cum ?tii, s?-mi fac? r?u?
C?ci ce mai tot ncolo ?i ncoace,
E?ti ?oarece ?i pace!
(Sau nu-s, eu, Nev?stuic?!)
- Am fost zvrlit, aici, ca o fi?uic?,
De-o pleasn? mai puternic? de vnt,
Dar ?oarece n-am fost ?i nici nu sunt,
C? n-am nimic comun cu roz?toarele.
Privi?i-m?: eu sunt cu aripi, Doamn?,
?i aripile pas?re nsamn?...
Jos ?oarecii! Tr?iasc? Zbur?toarele!...
Cum i vorbise bine, ca din carte,
Ea l-a l?sat s? plece mai departe.
Dar poate c? blestemele p?catelor
L-or fi mnat cu joaca lor pozna??
La alt? Nev?stuic?, - o vr?jma??
A tuturor naripatelor -
?i ea, cu gndul la obr?ie,
Voia ca pas?re s?-l sf?ie.
- Eu pas?re?!... Sunt mai de vi??!
N-am pene, ca s? m? feresc.
Nu vezi c?-s ?oarece, Domni???
Tr?iasc? neamul ?oricesc!
?tiind s-o schimbe ?i s-o dreag?,
Sc?p? din nou cu pielea-ntreag?.