C?mila ?i vulpea - Costache Negruzzi

Scris de Cristina Vu?can   
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 08:54
Imprimare
C?mila mult geloas?, v?znd un ?ap odat?,
Cu coarnele cum bate, de cni ncungiurat,
A nceput n sine a blestema pre soart?,
Zicnd: - Ce tic?loas? eu parte am luat!
Un trup frumos ?i mare s? fie f?r? coarne,
S? nu aib eu o arm?, ca slava s?-mi l??esc,
Ca du?manii mei lesne n praf s? se r?stoarne!
(Gelo?ii nenum?rate pricini n?scocesc
Cnd vor s? tot crteasc?.) A?a se tnguie?te
C?mila mergnd trist?, cu capu-n jos plecat,
Dar o viclean? vulpe ce-n drum o ntlne?te,
mp?rt??ire mult? la soart?-i a luat.
C?mila de-am?nuntul ?i spune jalea toat?.
- Cunosc - r?spunde vulpea - c? mare ai cuvnt,
Dar eu am mijloc sigur ca s? te fac comat?.
Colo-n p?durea ceea un loc e n p?mnt,
De drum prea departe; l vei afla sub zare,
Se cheam? vizuin?: la ea oricine-a mers
?i capul s?u plecndu-?i a stat p?zind r?bdare,
F?r? de prelungire, cu coarne s-a ales,
Precum berbecii, boii ?i ?apii dau dovad?.
Aceast? sf?tuire c?milei a pl?cut;
Ea nici gndea c? leul n vizuini s? ?ad?,
Dar cine cat? coarne, la minte e cam scurt.
C?mila iute-alearg?, cu mare bucurie,
G?se?te acea bort? sub ni?te frasini vechi
?i capul ?i afund? ndat?-n vizuin?,
Iar leul cu cruzime, o prinde de urechi.
Ea trage, el nu las?, pn'ce-n sfr?it sc?pnd,
Acas? se ntoarce urechile l?snd.

O, iubitori de slav?! Pre voi v-am ar?tat,
Pilda c?milei cnd v-am dat.
Cunoa?te?i c? acela ce fala tot gone?te,
Cu rsul ?i ocara ades se pomene?te.