Ariciul ?i viespile - Constantin D. Aricescu

Scris de Cristina Vu?can   
Sâmbătă, 16 Octombrie 2010 09:16
Imprimare
Un roi de mari viespi un arici z?rir?
?i din zbor gr?mad? la el n?v?lir?.
nv?lit n ?epe, tari ?i ndesate,
Sta ascuns ariciul, ca ntr-o cetate.
Viespile turbate i tot da ocol,
Printre ghimpi la piele c?tnd un loc gol;
De cte ori ns? pe el s-aruncau,
D-attea ori ghimpii greu le sngerau;
Pierznd dar r?bdarea, ariciul se scoal?,
Viespile atuncea la bot dau n?val?;
Ariciul se strnge ?i ele ntlnesc
De ?epi o p?dure ?i se p?c?lesc...
Iat?-le nfipte ca-n spnzur?toare,
Ariciul le zice: - Nu v? dau iertare,
C?ci a?i vrut cu mine s? v? m?sura?i.
Lupta a?i c?tat-o? Aide, v? lupta?i!
Ce? De ghimpii vo?tri o s? m? tem eu,
Cnd n lupt? birui chiar ?arpe ?i leu?
Numai omul singur e nving?tor,
C?ci pe ?st glob, omul e un creator.
Ghem s-a f?cut ariciul, s-a rostogolit,
?i viespile rele toate au pierit...